Capitolul 3- Arzand

Mi se paruse. Era ceva neobisnuit pt un vampir, dar chiar se intamplase! Inima ei se oprise pt doar o fractiune de secunda, parca pt a prinde puteri noi. Apoi o lua la galop intr-adevar, nu o mai auzisem niciodata batand asa de repede. Eram speriat si ingrijorat, si ma asteptam din clipa in clipa sa ii sara inimioara din piept. M-am ridicat in picioare si m-am dus mai aproape de ea ca sa o mangai pe cap, si mi s-a parut mai rece ca niciodata. Finalul procesului era aproape.

In decursul a doua zile de cand ea se transforma, nici macar nu apucasem sa ma uit cu adevarat la fata ei frumoasa, pt ca fusesem prea ingrijorat de sanatatea ei . Dar chipul ei era mai rapitor ca niciodata, si nu puteam sa nu ma gandesc sis a nu fiu fericit in gandul meu ca ea va fi alaturi de mine pt o eternitate, ac era sotia mea si era asa de frumoasa. Era mai mult decat frumoasa , era superba! De fiecare data cand ii priveam trasaturile fetei, mi se oprea respiratia si uitam de tot ce este in jurul meu. Si nu-mi doream decat ca totul sa se termine mai repede si sa ii simt din nou trupup in bratele mele doritoare.

Acum eram speriat. Eram ingrijorat. Eram mahnit si furios.Nici nu am simtit cand Alice plecase de langa mine si acum intra pe usa urmata de Carlisle. Vedea ingrijorarea din ochii mei, desi gandurile lui ma linisteau pt ca el nu era ingrijorat. I-a luat Bellei incheietura in maini atingand-o incet.

-Tot nici o schimbare?

-Nu.

Se intinse mai aproape de Bella pt a-I simti mirosul. Eu nu mai simteam mirosul de morfina de cateva ore, dar el stia mult mai bine ca mine ce face.

-Nu mai miroase deloc a morfina.

-Stiu. Deci aveam dreptate. De ce nu se termina totul mai repede? Eram impacientat. De ce dureaza atat? Mi se parea o vesnicie ca trecuse de cand o stransesem cu dragoste in brate si de cand ii simtisem dulceata buzelor pe ale mele.

-Bella? Ma auzi?

Incepeam sa devin paranoic, cred. Mi se parea ca vr sa imi raspunda, ca tanjeste si ea dupa mine, dar nu poate. Uitandu-ma la chipul ei am observant ca nu o trada nicio miscare, nici macar una mica. Si eu nu mai aveam rabdare deloc.

-Bella? Bella, iubirea mea? Poti sa deschizi ochii? Poti sa ma strangi de mana? Mi-am pus palma in mana ei, asteptand si sperand ca poate vocea mea care nu o mai auzise de cateva zile sa o faca sa treaca prin asta mai repede, dar nici macar nu stiam daca ma poate auzi, desi instinctul imi spunea ca este inr-un fel sau poate nu, prezenta cu noi.

Nu stiam unde duc toate astea. Imi era asa de frica sa nu o pierd, stiam cum e fara ea si nu vroiam sa se mai intample asta vreodata.Dar nu mai stiam ce sa cred.

-Poate..Carlisle, poate ca am actionat prea tarziu.

Speram din tot sufletul meu sa nu fie adevarat dar trebuia sa intreb pt ca nu mai stiam nimic in acel moment.

-Asculta-I inima, Edward. E chiar mai puternica decat era a lui Emmet.Nu am mai auzit niciodata ceva ‘atat de plin de viata’.Va fi foarte bine.

Suferise atatea necazuri inainte de transformare, toate oasele ei rupte, coloana…O sa fie intr-adevar bine? Vroiam sa o stiu in siguranta si sanatoasa.

-Si ..coloana ei?
-Ranile ei nu au fost cu mult mai grave decat ale lui Esme.Veninul o va vindeca la fel cum s-a intamplat cu Esme.

-Dar e atat de nemiscata!! Sigur am facut ceva gresit!

Stiam ca morfina ar fi trebuit sa aiba un effect asupra ei, pt ac sa nu mai sufere din cauza imprastierii veninului…dar stiam ca un om care se transforma in vampire se zvarcolea de durere. Imi aminteam cat suferisem eu atuncea! Durerea era de nesuportat! Ma simteam strans pe un rug intre flacari, batut, calcat de un tir, toate impreuna. Dar ea era complet nemiscata, nici pieptul nu I se misca cutoate ca inima ei inca dadea un maraton acolo.

-Sau ceva bine, Edward. Fiule, ai facut tot ce as fi putut face eu si chiar mai mult. Nu sunt sigur ca eu as fi avut perseverenta si credinta de care a fost nevoie ca sa o salvez. Inceteaza sa te mai acuzi. Bella va fi bine.

Nu am putut decat sa ii raspund cu o soapta indurerata, sfasiata de grija.

-Trebuie sa fie in agonie.

-Nu stim asta. A avut atat de multa morfina in organism!Nu stim ce effect are asupra experientei ei.

Mi-am pus usor mana pe bratul ei, numai ca sa ma simt mai aproape de ea.

-Bella, te iubesc. Bella, imi pare rau.

Si de cate nu imi parea rau. Imi parea rau ca nu fiusesem indeauns de puternica sa o parasesc de la inceput sis a nu o fac sa se indragosteasca de mine. Imi parea rau ca se punea in pericol de cate ori era cu mine. Imi parea rau ca o parasisem cand déjà legatura noastra era prea stransa ca sa fie dezlegata si ca ranile care eu ii le deschisesem fusesera alinate de un varcolac.Imi parea rau ca o lasasem insarcinata cu un copil care ii facuse atata rau si care o adusese in pragul mortii. Toate din vina mea. In loc sa fie fericita asa cum imi doream eu, mereu o faceam sa sufere.

Si acum, ii furasem sufletul. Viata. Caldura din obraji, si inocenta.Si stangacia atat de adorabila. Eram un monstru, dar stiam asta déjà.

Jos ii puteam auzi pe Jacob si pe Rosalie certandu-se. Mi-am amintit ca draga mea Bella nu stia ca cel mai bun prieten al ei se imprintase cu minunata sa fiica. Ma intrebam ce va face cand va afla. Oare il va mai iubi pe Jacob la fel ca inainte? Oare va accepta cu usurinta faptul ca Jacob vrea ca el si Renesmee sa fie un cuplu pe viitor? Nici eu nu acceptasem asta cu adevarat, dare eu nu aveam sentimentele Bellei pt Jake. Ma intrebam oare daca, ca vampire nou-nascut, se va infuria. La acelasi lucru se gandea si Carlisle.

Jos inca se auzeau zgomote, semn ca cainele si sora mea inca se ciondaneau. Nu se puteau suporta. Emmet intervenise, si ii puteam auzi gandurile lui Esme: “Edward, poti sa vii putin? Poate reusesti sa calmezi spiritele aici. Tu te intelegi cu Jacob mai bine ca noi, fiul meu”

-Nu, raman langa ea.Se descurca si singuri.

-O situatie interesanta, si eu care credeam ca le-am vazut cam pe toate.

-O sa ma ocup de asta mai tarziu. Acum ne apucam de asta, am spus intinzandu-ma si luandu-I mana firava in palmele mele reci.

-Sunt sigur ca noi 5 vom reusi sa evitam varsarea de sange.

Chiar ma intrebam cum va reactiona Bella cand va afla ca Jacob s-a indragostit de bebelusa ei.

-Nu stiu de partea cui sa fiu.Mi-ar placea sa ii bat pe amndoi.In fine, mai tarziu.

-Ma intreb ce va crede Bella-departea cui va fi, murmura Carlisle.

Am chicotot pt ca exact la asta ma gandeam si eu.

-Sunt sigur ca ma va surprinde.Asa face intotdeauna.

Carlisle trecu incet pe langa noi si iesi pe usa. M-am asezat in genunchi la capataiul sotiei mele si Alice se aseza langa ea pe canapea. Ne-am mai relaxat amandoi si incepusem sa respire din nou, regulat. Ma multumeam cu mirosul Bellei atat de imbatator, si eram usurat ca nu mai simteam arsura din gat deoarece mirosul ei devenise aproape ca al unui vampir. Bineinteles, imi va lipsi aroma ei pura, de om, care fusese atat de intense pt mine, dar acum imi va fi mai usor, extrem de usor.Toate vor merge de la sine, si eu nu va mai trebui sa fiu stramtorat ca pana acum, voi putea fi creatura care sunt cu adevarat, alaturi de iubita mea Isabella.

Alice avea viziuni odata la cateva minute si I le urmaream cunesat, pt ca ma interesa sa vad cum va fi Bella mea.Dar mai mult contatimpul. Ma sufoca, mai mult ca niciodata. Nu credeam ca poate conta timpul pt un nemuritor, dar eu eram atat de suparat ca trece greu, ca imi venea sa urlu. Ma multumeam sa sufar in mine, ca sa nu ii fac nefericiti si pe cei din casa.

Viziunile lui Alice cu Bella deveneau tot mai clare, reuseam sa I deslusesc silueta gratioasa, si era alaturi de mine. Totul va fi bine.Toate se rezolva pana al urma. Incepeam sa fiu usurat. Apoi mi-am amintit ca dragostea mea inca este tintuita la pat si am fost din nou ingrijorat.

-Cat mai dureaza?

-Nu mult.Vezi cat de clara devine? Pot sa o vad mult mai bine.

Alice ofta si citeam in gandurile ei ingrijorarea, si ea o iubea pe Bella, aproape la fel de mult ca mine. Era sora ei, si cea mai buna prietena. Dar ceea ce o supara cu adevarat era ca nu putea vedea viitorul din cauza varcolacilor care ne bantuiau padurea de langa casa.

“Of, ce ti-e si cu cainii stia.De cand sunt ei aici..parca am pierdut semnalul.Ma tot bruiaza..Afurisitii…”

-Tot mai esti amarata?

-Da, mersi ca mi-ai reamintit.Si tu ai fi suparat daca ti-ai da seama ca esti incatusat de natura ta. Ii vad pe vampiri cel mai bine pentru ca sunt unul dintre ei; ii vad pe oameni pt ca am fost om.Dar nu pot vedea corciturile astea ciudate pt ca nu sunt nimic din ce am trait eu! Of!!

-Concentreaza-te ,Alice!

-Corect.Bella e chiar prea usor de vazut.

Si am tacut ca sa ii urmaresc viziunile. O vedeam pe Bella alaturi de mine, fugind amandoi prin padure, tinadu-ne de mana.Apoi alta viziune cu noi doi, sarutandu-ne patimas.Ochii Bellei in ochii mei.Imi placea ce vedeam.

-Chiar va fi bine, am soptit umpic usurat.

-Sigur ca va fi.

-Nu erai atat de sigura acum 2 zile. M-am uitat urat la Alice.

-Nu puteam vedea bine acum 2 zile.Dar acum ca a scapat de petele negre, si stiam ca se refera la Renesmee, pt ca in timpul sarcinii ii daduse dureri de cap, e floare la ureche.

-Te poti concentra pt mine? Pe ceas, da-mi o estimare… Eram atat de nerabdator sa o am pe Bella mea, nu imi placea de ea asa nemiscata si intinsa pe pat.

-Esti atat de nerabdator! Bine, lasa-ma o secunda…

-Multumesc, Alice. Eram mai linistit in sinea mea, chiar putin bucuros.Nu vedea ca va mai dura prea mult, poate cateva minute.Mai puteam indura atat.

-Va fi uimitoare, spuse Alice cu adoratie.

Am mormait si eu-Intotdeauna a fost.-Stii la ce ma refer. Uita-te la ea.

Am privit-o amandoi cu dragoste apoi Alice s-a ridicat si a iesit din camera, plutind pe scari.

Auzeam tot ceea ce se intampla jos, acum ca eram atent si la altceva inafara de iubita mea sotie, de care imi era foarte dor.

Emmet urmarea meciul de baschet de la televizor, The Mariners, castigau la diferenta de 2 puncte, iar Rosalie si cu Jacob se certau care sa o tina pe Renesmee in brate.

Se facuse liniste, si nu faceam decat sa o privesc nesatul pe Bella mea. Eram atat de apropiat de ea, ca 2 suflete-pereche, incat simteam si eu aproape prin ce trece acum. Din fericire, parca focul se stingea, deci totul nu va mai dura mult. Dar cred ca ma inselasem, pt ca noi bubuituri foarte puternica razbateau din pieptul Bellei, inima ei se dezlantuia.

-Carlisle. Inima Bellei batea cu o viteza furioasa.

Pana cand mi-am terminat gandul, Carlisle si Alice intrara in camera, Carlisle se puse in dreapta Bellei, cu Alice in spatele lui.

-Ascultati. Vroiam sa fiu sigur daca nu am devenit cumva paranoic, din cauza grijii.

-Aha, spuse Carlisle .Aproape s-a terminat.

M-am linistit. Nu mai fusesem asa de calm de aproape 2 luni.

-In curand, spuse si Alice. Vedea ca nu mai dureaza mult.II aduc si pe ceilalti?Sa o rog pe Rosalie..?

Trebuia sa o tinem pe Renesmee departe e Bella, pt ca era un nou-nascut si fiica noastra mirosea destul de puternic a om. Eu am puteam controla, totusi era fiica mea si mirosul ei nu am atragea atat de tare, dar oare Bella ar fi facut fata? Totul era asa de nou pt ea, va vedea lumea cu alti ochi, la propriu.

-Da, tine bebelusa deoparte.

Si atunci, degetele Bellei se miscara, si mi-am indreptat repede mana ca sa o tip e a ei, ca sa stie ca nu este singura si ca este totul bine. Ne-am oprit din respirat odata cu gestul Bellei. Trebuia sa stie ca nu e singura, ca sunt alaturi de ea, asa cum ii promisesem mereu.

-Bella? Bella, iubito?

-Ii aduc imediat pe toti, spuse Alice, si am auzit freamatul aerului cand a tasnit din camera.

Apoi bataile inimii ei au devenit una singura, o singura nota.

Am privit-o cu dragoste, asa cum faceam mereu.Ceilalti ajunsesera in camera, si se aliniasera la perete, asteptand si ei sfarsitul.

Respiram usor asupra Bellei, stiind ca mirosul respiratiei mele o linistea.

Ascultam cu infrigurare cum inima ei incepu sa bata incet, mai incet, apoi se mai impiedica de 2 ori si mai batu foarte incet, pt ultima oara.

Apoi linistea se lasa in camera.Nu se auzeau nici macar respiratiile noastre, nici a Bellei. O priveam cat de frumoasa devenise, mai frumoasa ca niciodata, avea toate trasaturile fetei ei minunate de o mie de ori mai detaliate ca pana acum. Si acum nu ma puteam gandi decat la momentul cand o voi saruta din nou, fara a fi nevoie sa am grija ca sa nu o ranesc.

In timp ce toata atentia mea era indreptata inspre sotia mea iubita, Bella deschise ochii pt prima oara, ca vampir.