Am privit-o fericit, si mirat totodata ! Era mai frumoasa ca niciodata, si urma sa fie alaturi de mine pt totdeuna! Eram asa de norocos, ea era numai a mea….
Ochii sai care fusesera odata calzi si blanzi, de culoarea ciocolatei, acum ardeau. Ma gandeam oare ce va crede ea cand se va uita pt prima oara in oglinda. Eu, cel putin,o iubeam la fel ca intotdeuna, poate si mai mult. Imi fusese dor de ea si de imbratisarea ei, de caldura pielii ei, de dulceata buzelor…stiam ca nu o sa mai roseasca niciodata, si vai, cat adoram asta….dar ma bucuram ca acum, fiind in preajma ei , nu o sa se mai dezlantuie monstrul din mine, care tanjea dupa aroma ei imbatatoare, nu va mai trebui sa ma abtin sa fiu eu, vampirul, cel care o iubeste cel mai mult pe lumea asta si care o va iubi in fiecare zi din eternitate.
Ea isi roti ochii prin camera si ramase intinsa pe pat, acolo unde statuse zacand mai bine de 50 de ore….
Stiam ca este confuza si ca de acum lumea ei va fi complet altfel, o va vedea acum cu alti ochi. Stiam ca simte orice adiere de vant si ca ne aude respiratia, ca simte mirosul de lemn care intra pe ferestrele noastre venind din padure, ca prin ochii ei schimbati poate vedea particulele de praf din aer sau cele 7 culori care formeaza razele de lumina… orice mic detaliu insignifiant care nu il putuse observa, om fiind.
Se concentreaza, este mirata, curioasa. Totul e nou pt ea. Simt asta. Are de pus atatea intrebari.. . gandi Jasper.
Uite-te la ea Edward? Ai mai vazut asa ceva? Este uimitoare ! Pur si simpu magnifica! Si rochia care i- am ales-o ii vine asa de bine…. chicoti si Alice.
Nu ma puteam minti. Ca si cei din jurul meu, ramasesm cu gura cascata uitandu-ma la faptura care statea la doar cativa cm de mine si care, prin nu stiu ce minune, fusese, este si va fi a mea, numai a mea. Sotia mea. Bella mea..Bella Cullen. Inca ma furnica pielea mea de granit cand spuneam asta, si nu ma puteam gandi in acele momente decat la cat de stralucitoare fusese la nunta noastra, ca un inger cazut din cer.
Trase aer in piept incet , obisnuita sa respire, si stramba din nas. Mi-am reprimat un suras, pt ca nu vroiam sa o sperii. Stiam ca este confuza de tot ce se intampla in jurul ei, si ca aude absolute tot ce o inconjoara. Nu vroiam ca vocea mea sa o sperie, ci sa o aline, sa o faca sa se simta protejata, sa se simta bine.
Odata cu respiratia ei toti din camera, inclusiv eu, s-au linistit. Le-am auzit respiratiile la unison si eram convins ca asta a auzit si Bella. Imi va lua ceva timp sa ma obisnuiesc cu noua Bella, cea rapitoare si rapida, si neimpiedicata, feroce. Ca o felina. Va trebui sa ma obisnuiesc si cu imaginea ei la vanatoare, inca nu mi-o puteam imagina alaturi de mine, devorand vreo puma prin padure. De ursi grizzly nici nu se punea problema. Pe aceia ii lasam lui Emmet.
Dar trebuia sa mergem la vanatoare, pt ca stiam ca arsura din gatul ei era mai puternica chiar si decat a mea, care nu mai vanasem de mai bine de cateva saptamani, nici eu nu mai stiam de cand.
M-am gandit sa nu mai lungesc momentul de suspans, si i-am pus iubitei mele usor degetele in palma mea, strangand usor ca sa poata simti ca sunt langa ea si ca o sustin.Pielea ei nu mai era atat de calda cum eram eu obisnuit, si nu avea aceeasi moliciune ca atunci cand era om, dar se simtea atat de placut la atingere. Trupul ei a inlemnit, si a suierat usor scotand tot aerul din piept. Probabil o luasem prin surprindere.
Respiratia ei nu mai imi ardea gatul, dar ma facea sa o doresc atat de tare. Scortisoara, pin, zambila, vanilie, levantica, ciocolata…Mirosea atat de frumos, mai frumos ca niciodata, nu mai cunoscusem asa un vampir care sa ma ameteasca cu mirosul sau. Se pare ca inca avea o aroma deosebita pt mine… Sangele care ii mai curgea prin vine ca un combustibil, inca mai canta pt mine…il mio cantante…
Atunci facu o miscare pe care nu o asteptam. Intr-o fractiune de secunda tasni din pozitia in care statuse pana acuma punandu-se intr-o pozitie defensiva, de parca ar fi vrut sa ma atace. Stiam ca nu va face asta, doar eram persoana care o iubea cel mai mult..Oare isi va ma aminti asta atat de bine? Sau sentimentele sale erau umbrite de sete?
Nu..probabil temperatura mea fusese cea care o speriase..crezand ca sunt altcineva. Se astepta sa fiu rece, nu cald asa cum simtea ea acum ca sunt….Am stat cuminte la locul meu, asteptand sa vada ca totul este in regula si ca este bine, sa se relaxeze.
Ai grija, Edward. Pare speriata…Las-o putin sa se linisteasca… imi spuse Esme in gand…
Ciudat…Este foarte linistita, doar pusa in garda. Asimileaza totul foarte incet.
Vezi Edward, linistea si calmul ei se pot narui in orice moment, nu te pune in pericol, are mai multa putere decat tine. Iti pazim noi spatele, frate!
Am ramas uitandu-ma la ea nelinistit. Nu isi pastra mult timp pozitia, relaxandu-se putin.
Familia noastra statea aliniata in spatele nostru, langa peretele cel mai indepartat al camerei. Emmet si Jasper stateau in fata lor, ca sa ii protejeze, de parca Bella mea ar fi fost un pericol ! Pf..o fi ea un nou-nascut, dar stiam ca ea este mai speciala ca toti ceilalti….de asta imi si atrasese atentia la inceput.
Bella se uita la mine atent, privindu-ma din cap pana in picioare…Apoi chipul ei starui in ochii mei, si privirea ei de foc ma facu sa tremur usor. Era o schimbare, de la ciocolatiu cald la rosu-stacojiu….Nu stiu ce vazuse mai exact, puteam doar sa banui…dar muschii ei noi se relaxara complet. Speram ca persoana mea, cea care o iubea cel mai mult pe lumea asta, sa fi fost motivul care a linistit-o pe Bella mea.
Am inconjurat incet patul apropiindu-ma foarte incet de ea….si cu o voce incordata , am vorbit cu ea:
-Bella?Bella, iubito? Imi pare rau, stiu ca esti dezorientata.Dar esti bine. Totul e bine.
Am scuipat ultimele cuvinte, gandindu-ma la ultimele zile. Daca nu il puneam in calcul pe Jacob care o iubea pe bebelusa noastra si al faptul ca isi petrecea 24 de ore din 24 la noi in casa..atunci puteam spune ca totul era bine.
O puteam auzi pe Rose jos ,avand grija de Renesmee, si Jacob, momentan, nu era in casa…asteptand sa vada daca Bella era salbatica ca un nou-nascut normal, sau mai controlata, cum speram eu sa fie.
Fenomenal..se controleaza perfect. Starea ei este total sub control…Dar cum??? Cum?
Probabil Jasper se astepta ca Bella sa sara pe unul dintre noi, ceea ce nu se intamplase.
Am fost mahnit sa realizez faptul ca inca nu o aud, probabil ca asta era talentul ei.
Acum eram mai curios ca niciodata sa stiu la ce se gandeste iubita mea in acel moment. Cum se simte, cum vede noua lume…era necunoscut si pt ea , dar si pt mine. O noua viata simteam ca incepe.
Nu imi puteam lua privirea de la fata ei perfecta, de la fata ei de portelan, de la buzele ei pline si perfecte, de la ochii intrebatori, era cea mai frumoasa femeie.
Am mangaiat-o usor cu degetele pe obraz, simtindu-I pielea fina ca matasea, apoi i-ak cuprins obrazul cu palma . Dupa ce delibera cateva secunde, se arunca in bratele mele, inhalandu-mi mirosul.
Am reusit sa imi trec greutatea de pe un picior pe altul, numai pt ca sa nu ne ducem pe spate amandoi. Avea o forta incredibila. Puteam sa pun pariu ca fara niciun effort putea sa il darame si pe Emmet din picioare.M-am retras uspr din imbratisarea ei, corpul meu inca tanjind dupa ea:
-Aaaa..ai grija , Bella. Uaau.!
Si atunci i-am auzit pt prima data vocea cristalina, ca un cantec de leagan:
-Ups..
Am zambit usor. Ea era Bella mea, si stiam ca nu era salbatica si de necontrolat cum se astepta Jasper sa fie. Am zambit mai larg, eram fericit,implinit….eram complet acum!
Era mirata si ea, si i-am mangaiat din nou obrazul, bucurandu-ma de senzatie. Si-a intins si ea usor bratul catre mine, foarte concentrata. Probabil avea grija sa se miste incet, ca sa nu ma mai loveasca din nou. Prostuta, nici acum nu inceta sa fie grijulie cu mine.Isi puse buricele degetelor pe obrazul meu, si pielea ei ma electrocuta de placere. Am inchis ochii pt cateva milisecunde, desi nu imi doream decat sa nu imi mai iau ochii de la ea.Se pare ca prin aceeasi senzatie trecea si ea.
Se uita in ochii mei si imi spuse:
-Te iubesc.
Parca canta, nu vorbi. Vocea ei imi incalzi pieptul. Daca as fi avut o inima care sa bata, précis ar fi luat-o la gallop. De parca nu stiam déjà ca ma iubeste. Dar totusi, o parte mica din mine se temea ca odata ce se va transforma in vampir nu ma va mai iubi la fel, sau ca isi va dori mai mult…Si uite ca temerile mele erau nefondate…Primele ei cuvinte ca vampire fusesera ”te iubesc”. Si numai de atat aveam nevoie. Sa stiu ca asta nu se schimbase. Acum eram fericit, puteam trece peste orice s-ar fi intamplat in continuare.
-Asa cum te iubesc si eu.
I-am luat fata usor in palmele mele si m-am uitat adanc in ochii ei, avertizand-o sa fie atenta. Si apoi am sarutat-o.
La inceput acesta fuse incet ca o soapta, un sarut pasional, dar nu ma puteam satura de jocul buzelor noastre.Dulceata buzelor ei imi imbata simturile. Sarutul nostru deveni mai apasat , mai salbatic. II puteam simti gustul dulce si imi fusese atat de dor de moliciunea buzelor ei zdrobindu-se de ale mele. Eram imbatat de prezenta ei.
Gandurile lui Emmet ma adusera la realitate.
Hei hei. Luati-va o camera. Nu trebuie sa aveti spectator! Rase Emmet infundat.
Sunteti un cuplu asa frumos fiule! Abia astept sa ii dam Bellei cadoul de ziua ei! Asta este pt voi! Sper sa va bucurati din plin! murmura Esme si am vazut in gandul sau toata surpriza care ne-o pregatise Bellei si mie deopotriva.
Am strans-o pe Bella de talie si ne-am indreptat inspre familia noastra care statea precauta mai in spate. Cred ca radiam de fericire. Era tot ce imi puteam dori. O sotie minunata care nu va mai trebui sa ma paraseasca niciodata, o fetita sanatoasa si desteapta, niste parinti iubitori care fusesera mereu alaturi de mine indifereny de ceea ce imi doream si cei mai nebuni frati. Aveam toate motivele sac red ca acum incepea cu adevarat viata mea de vampir, un vampire fericit.
O priveam pe Bella si nu puteam sa nu fiu curios, inca nu reuseam sa ii deslusesc gandurile cu toate ca incercam cu toata concentrarea mea. M-am dat batut si am incercat sa imi dau seama privind-o in ochi, asa cum faceam mereu.Ma obisnuisem déjà sa ii citesc fata Bellei, din moment ce nu ii puteam citi mintea. Dar fata ei de acum era de nepatruns, perplexa, si m-am simtit si mai frustrat.
-Ai tinut secrete fata de mine, canta ea inspre mine, cu ochi mijiti. Am ras de usurare. Stiam la ce se refera. Acum isi dadea seama cat de greu imi fusese mie sa fiu alaturi de ea fara sa o ranesc, dar altfel nici nu se putea, ranind-o pe ea m-as fi ranit pe mine.
-Era cumva necesar atunci, i-am reamintit eu. Acum e randul tau sa ai grija e mine, i-am spus Bellei ranjind la ea.
Carlisle rupse sirul si veni inspre Bella, urmat de Jasper care face ape bodyguardul.
-Cum te simti, Bella?
-Coplesita…Sunt atat de multe…..Iar eu nu ma puteam satura de vocea ei cristalina.
-Da, poate fi atat de bulversant…
-Dar ma simt ca mine, oarecum.Nu ma asteptam la asta.
Am strans-o si mai tare in brate. Eram doar fericit ca este alaturi de mine si ca nu pleaca.
-Ti-am spus eu.
-Iti pastrezi destul de bine controlul, spuse Carlisle.Mai mult decat m-as fi asteptat eu…chiar si cu tot timpul pe care l-ai avut ca sa te pregatesti din punct de vedere mental.
-Nu sunt sigura cu privire la asta.
-Se pare ca am reusit cu morfina de data asta. Spune-mi, iti amintesti procesul de transformare?
-Totul era…foarte intunecat inainte.Imi amintesc ca bebelusul nu putea sa respire…
Presupun ca nu te poti pune cu dragostea unei mame. Chiar si acum, cand totul
era nou pt ea, se gandea ca faptura care ii crescuse in burtica si pt care si-ar fid at viata. M-am incruntat usor gandindu-ma la fata noastra, la Renesmee.
-Renesmee e sanatoasa si bine, spuse Carlisle cu adoratie. In atat de putin timp mititica asta ne adusese pe toti de partea ei, ne castigase la toti inimile.
-Mi-e greu sa imi amintesc…Era asa de intuneri inainte! Si api..am deschis ochii si am vazut totul.
-Uimitor, spuse Carlisle cu ochii entuziasmati.Vreau sa te gandesti, sa imi spui tot ce iti amintesti.
Bella facu o grimasa si cu totii ne-am gandit ca trebuia sa ii fie extrem de sete, uitasem acest amanunt. Eu nu ma saturam sa o sorb din priviri, pt ca era comoara mea nepretuita. Isi puse mana la gat de parca arsura era si mai puternica si i-am spus entuziasmat:
-Bella, hai sa vanam. Facu ochii mari de uimire si am simtiot nevoia sa o linistesc.
-E destul de usor , iubito.Instinctiv.Nu-ti face griji, iti arat eu.Am impresia ca intotdeauna ti-ai dorit sa am vezi vanand.
Bella chicoti puternic si am simtit ca este in regula.
-Mergem?I-am luat mana usor intr-a mea, nevrand sa o sperii .Nu vreau sa suferi.
-Sunt bine.Asteapta, mai intai.
-Carlisle mi-o lua inainte.
-Da?
-Vreau s-o vad. Pe Renesmee.
Isi puse instinctive mainile pe abdomen, parca lipsindu-I umflatura aceea unde statuse Renesmee mai bine de o luna. Stiam ca o iubeste, fusese ultima amintire care o avea de canf era inca om. Dar totusi, am ramas incordat. Si eu ii puteam simti mirosul lui Renesmee.
Stiam ca era fiica ei, dar nu puteam sa uit ca Bella era un vampir nou-nascut. Daca sarea la gatul fiicei sale? Stiam ca dupa aceea s-ar fi urat.Am schimat cateva priviri cu Carlisle, care gandea la fel ca mine.
-Ce este?
-Bella, nu e o idée prea buna.E pe jumatate om , iubito.Inima ei bate si sangele ii curge prin vene.Pana cand setea ta nu va fi complet sub control….Nu vr sa o pui in pericol, nu?
-Unde e?Rosalie e cu ea?
Stiam ca ii auzise inimioara batand de la parter, si piciorul lui Rosalie care isi schimba pozitia din cand in cand, numai ca sa nu ramana stana de piatra pe canapea, in timp ce avea grija de Renesmee a noastra.Si ma miram ca nu maiauzise inca un zgomot jos, inca o bataie, inima lui Jacob, pe care eu o puteam auzi.Nu vroiam ca Bella sa isi dea seama de ce se intampla, asa ca i-am raspuns simplu.
-Da.
-Stai.Dar Jacob? Si Charlie?Spune-mi tot ce am pierdut. Cat timp am fost inconstienta?
Am mai schimbat inca o privire cu tatal meu si Bella o observa?
-Ce s-a intamplat?
-Nu enimic rau. De fapt, nu s-au schimbat prea multe, ai fost inconstienta dar putin mai mult de 2 zile.A mers foarte repede din punctual acesta de vedere. Edward a facut o treaba excelenta.Destul de innovator, injectia cu venin direct in inima a fost ideea lui. Jacob e tot aici, iar Charlie tot mai crede ca esti bolnava.Crede ca esti in Atlanta, unde ti se fac teste la CDC.I-am dat un nr gresit de tel si e frustrat.A tot vorbit cu Esme.
-Ar trebui s ail sun…Stai..Jacob e tot aici?
-Bella, avemmulte de discutat, dar mai intai ar trebui sa ne ocupam de tine.Sigur te doare…
-Dar Jacob...
-Avem tot timpul din lume pt explicatii, iubito, i-am spus cu blandete.
-Bine.
Atunci am auzit-o pe Alice. Am marait usor vazand ce are de gand sa faca.
-Stai, stai, stai.Ai promis ca voi putea fi acolo prima data! Ce-ar fi daca v-ati privy intr-o oglinda?
-Alice….
-Dureaza doar o secunda! Spuse Alice si tasni pe usa, intorcandu-se cu ditamai oglinda, de 2 ori mai mare decat ea insasi.
Nu stiu ce simti Jasper, dar se apropie de iubita sac and ajunse mai aproape de Bella. Minunt de frumusetea ei, uitasem ca ochii ei ii ardeau, probabil de asta era si Jazz precaut.Bella il privy atent de parac nu il mai vazuse niciodata, si jasper zambi fortat, Alice spase gheata.
-Edward mi-a facut zile negre ca nu te-am pus in fata unei oglinzi inainte de nunta. Nu am de gand sa o incasez iar.
-Sa o incasezi?? Alice exagera, ca de obicei…
-Poate ca exagerez, spuse Alice de parca imi citi gandurile.
Bella se privy cu mirare in oglina, apoi cu mandrie.Se vedea ca ii place cum arata, mereu avusese complexul stupid ca ea este mai urata ca mine, cand de fapt era cea mai frumoasa femeie care existase vreodata si care o vazusem cu adevarat. Prostuta mea Bella…
-Ochii? Cat timp?
-Se vor inchide la culoare in cateva luni.Sangele de animal dilueaza culoarea mai redpede decat sangele uman. Vor capata mai intai culoarea ambrei, apoi vor devein aurii.
-Luni de zile?
Simt alarmare, panica…Trebuie sa fiu atent…gandi Jazz.
Se apropie usor catre Bella si Bella simti asta.
-Nu, sunt bine.Doar ca..sunt multe lucruri cu care trebuie sa ma obisnuiesc….
Cum reuseste asta?
-Nu stiu, i-am soptit lui Jasper.
-Ce intrebare mi-a scapat?
-Jasper se intreaba cum reusesti.
-Ce sa reusesc?
-Sa iti controlezi emotiile Bella, ii raspunse Jazz inaintea mea.
Nu am mai vazut niciodata un nou-nascut care sa faca asta-sa isi stapaneasca atat de bine emotiile.Erai suparata, dar cand ne-ai vazut ingrijorarea, te-ai abtinut, ti-ai recapatat controlul. Eram pregatit sa tea jut, dar nu ai avut nevoie.
-Si e ceva in neregula?
-Nu…
Vroiam sa o alin, era uimitoare, putea sa se controleze de parca avea cativa ani nu o ora.
-E foarte impresionant, Bella, dar nu intelegem. Nu stim cat ar putea dura.
Bella parea speriata, dar Alice intervene iar in cel mai bun moment. Oiubeam pe pitica asta enervanta.
-Dar spune-mi, ce parere ai?
-Nu sunt sigura, s-a eschivat iubita mea. Se mai uita in oglinda, si apoi isi misca mana, ca sa vada daca intr-adevar ea este cea din oglinda. In ciuda faptului ca acum era o feline feroce, tot o Bella prostuta ramasese, is io am oftat, usurat.
-Dezamagit? Ma intreba Bella.
-Da, am recunoscut eu, si ea se incrunta nestiind la ce ma refer. Speram ca voi fi in stare sa iti citesc gandurile, acum ca mintea ta seamana mai mult cu a mea.Si iata-ma aici, frustrate ca intotdeauna, intrebandu-ma ce iti trece oare prin cap…
-Ei bine, spuse usurata si multumita de ea insasi, Banuiesc ca niciodata nu-mi va functiona creierul asa cum trebuie. Cel putin acum sunt draguta.
M-am incruntat la vorbele ei. Cum putea sa spuan ca este doar draguta? Stralucea mai tare decat soarele si era de mii de ori mai frumoasa decat luna. Era un inger caruia ii lipseau aripile. Era pur si simplu atat de frumoasa ca imi lua respiratia.
-Bella, tu nu ai fost niciodata doar draguta…
Of, haide..nu se poate sa fie asa de calma..ma simt nefolositor..plecati odata, am nevoie sa ma gandesc…
-Bine bine.
-Ce? Intreba frumoasa mea Bella.
-Il enervezi tot mai mult pe Jasper, cu fiecare secunda care trece.Poate se mai relaxeaza putin daca vanezi.
-Bine, hai sa vanam.
Isi desfacu bratele care erau stranse in jurul ei si cu o privire am stiut ca este pregatita.
