Capitolul 7 - Amintiri

Capitolul 7 – Amintiri

A fost totusi mult prea tarziu sa intervenim. Eu si Emmet am incercat sa o oprim pe Bella, dar a fost prea rapida, mai rapida chiar si decat mine.

Pana sa ma pot gandi macar, ea sari inainte, pentru a il ataca pe Jacob, dar Seth si aparu in fata lui Jacob pentru a il apara. Asta nu a oprit-o si pe Bella, in schimb.

Nu o vazusem niciodata atat de furioasa, si nu puteam sa nu admit faptul ca era si putin sexi, dezvelindu-si dintii perfecti si arcuindu-si muschii pt a sari la atac. Nu a mai fost sexi deloc cand a napustit asupra lui Seth, si pana sa o oprim, acesta avea déjà umarul si maxilarul rupt. Saracul copil…

Au, doare….Eu ce ti-am facuuut ?

Seth, esti bine baiete?

Poate face si cu mine o lupta corp la corp, pot sa pariez ca nu are mai multa forta ca mine…

Tipic Emmet.. nu ii putea sta gandul decat la.. lupte…

-Imi pare rau, Seth. Ar fi trebuit sa fiu mai aproape.

Sau nu ar fi trebuit sa fiu atat de absorbit de ganduri fierbinti. Poate ar trebui sa ma controlez si eu, nu numai Bella. Le las pe mai tarziu…

-Seth , eu…

-Stai calma, Bella, sunt in perfecta stare.

-Bella, iubito, nimeni nu te judeca. Te descurci atat de bine!

Bella se simtea vinovata, iar eu nu imi puteam sterge zambetul tamp de pe fata. Probabil paream un nebun , cu toata situatia asta. Seth nu inceta sa se vaite in gandul sau, desi parea puternic in fata Bellei, Jacob statea cuminte afara, tinand-o pe Renesmee in siguranta , departe de mama ei “vampirul-nou -nascut-iute-si-furios” , iar eu... ranjeam ca un tampit.

Eram satisfacut de situatie, desi regretam putin ca iubita mea nu ajunsese totusi la Jacob. L-ar fi tinut departe de Renesmee pentru un timp, si m-ar fi razbunat pe mine. Ea nu stie cat l-am indurat zilele astea, in lipsa ei.. Si spre binele lui Jake, sper sa nu fiu niciodata indeajuns de furios pe el sa il parasc Bellei, dezvaluindu-I gandurile sale “secrete”.

Carlisle mai fixa o atela la bratul lui Seth, si acesta tresari de durere. Bun copil…

-Scuze, scuze! mormai Bella.

-Nu-ti face griji, Bella! raspunse Seth, batand-o prieteneste pe picior cu mana nevatamata, iar eu m-am simtit dator sa o consolez si eu, in felul meu, mangaind-o usor pe umar. Am simtit-o relaxandu-se usor langa mine. Misiune indeplinita.

-O sa-mi revin in jumatate de ora. Oricine ar fi reactionat la fel, avand in vedere situatia cu Jake si Ness.. spuse Seth, si Bella isi schimba privirea intr-una rece si dura, asa ca Seth adauga:

-Adica, macar nu m-ai muscat sau altceva.. Asta ar fi fost nasol…

-Sunt o persoana rea.

Asta era prea de tot.Nu era de ajuns ca ma simteam vinovat ca nu intervenisem la timp. Ma consumam eu indeajuns, nu ear nevoie sa faca si Bella asta. Azi era ziua ei de eroina.

-Ba nu esti, am inceput eu. Eu ar fi trebuit sa…

-Inceteaza.

-Ce noroc ca Ness.. privire fulger marca Bella “vampirul-nou- nascut-iute-si-furios”…haah.. Renesmee nu e veninoasa, se balbai Seth. Pentru ca il musca pe Jake tot timpul.

-Serios?

-Da, de fiecare data cand el si Rose intarzie cu mancarea. Rose crede ca e super amuzant.

Am terminat aici… pacat ca nu pot trata astfel si oamenii…gandi Carlisle, si adauga pentru toata lumea:

-Ei bine, Seth, cred ca asta e tot ce pot face.Incearca sa nu te misti pentru..cateva ore.. banuiesc. Stai cuminte.

Chicoti si ii mangai patern parul negru si ciufulit al lui Seth.

-Probabil o sa reusesc sa stau linistit o vreme, spuse Seth si casca cu pofta. Isi propti capul pe marginea canapelei si , in doar cateva secunde, sforaia cu gura deschisa. Varcolacii astia... mananca cat 5 si dorm dusi.

Bella se ridica usor de pe canapea si i-am luat usor mana, impletindu-mi degetele mele cu ale ei. Atingerea era atat de placuta. Ea nu mai era la fel de calda cum obisnuia sa fie cand era umana, si nici moale, insa pielea ei continua sa imi raspandeasca fiori de placere si incantare in tot corpul. M-a urmat pana la fereastra.

Leah se plimba inainte si inapoi, alternand privirile furioase atunci cand dadea de imaginea Bellei, si privirile nelinistite cand nu il putea zari pe fratele sau in casa.

Pe scarile din fata casei, Rosalie si Jake se certau care pe care, al lui era randul sa o hraneasca pe Renesmee.

Tu stai mereu cu ea!

Nu e corect, sunt matusa ei, la mine vrea!

Ba vrea la mine, iti amintesti?! Lupusorul ei preferat!

Preferat pe naiba! Eu ii dau de mancare acum!

Blonda cu un singur neuron!

Caine putitor!

In afara ciondanelii lor , a maraitului enervat al lui Leah si a respiratiei usoare a lui Seth care dormea usor pe canapea, era liniste. Bella mea se gandea la ceva, si eu ramaneam frustrat, ca nu ii pot citi mintea. Uneori ma gandeam daca vreau cu adevarat sa stiu la ce se gandeste. Sunt indecis.

Am respirat adanc bucurandu-ma de mireasma iubitei mele si de adierea placuta a padurii. Gandurile mele ma impiedicau sa aud ce gandesc ceilalti din casa. In camera era tensiune, si nu mi-a luat mult pana sa imi dau seama ca acela era Jasper. Erau sentimente in camera care il nelinisteau. M-am uitat atent la Bella, si ea avea ochii mijiti pe fereastra, si buzele inclestate. Era clar pentru mine, si pentru Jasper la fel.

-Care-i problema,Bella? Intreba Jasper incet. Nimeni nu e suparat pe tine – un marait infundat se auzi dintre copaci, Leah- serios. Presupun ca suntem surprinsi, ca ai fost in stare sa iti revii atat de repede. Te-ai descurcat mai bine decat se astepta orcine din partea ta.

Din nou eram mandru, chiar fara motiv. Mi-am umflat pieptul arogant, ridicandu-mi colturile gurii, dar Bella se facu mai mica, parand ca vr sa dispara din incapere. Brusc, atmosfera deveni foarte calma, iar linistea se raspandi.

-De fapt, ma gandeam la Charlie.

-Aha, murmura Jasper.

-Chiar trebuie sa plecam ,nu?

Trebuie sa fie greu pentru ea. Mi-am inclestat strans pumnul liber, constient fiind de cate i-am rapit Bellei pentru ca ea sa fie a mea pentru totdeauna. Ma uram destul, cred. Nu meritam toata bunavointa si dragostea ei.

-Da. E singurul mod de a-l proteja pe tatal tau.

-O sa imi fie dor de el. O sa imi fie dor de toata lumea de aici.

Si chiar acum, ma uram mai mult. In camera s-a auzit un marait infundat si un scrasnit de dinti. Amandoua ale mele.

Bella bufni, si eu am ridicat o spranceana , uitandu-ma mirat la ea. Ea isi muta privirea din nou pe fereastra, evitandu-ma, dar mana sa o trada. Isi stranse degetele, impreunandu-le cu forta cu ale mele. Am incercat sa o linistesc, mangaindu-i usor pielea fina cu degetul meu.

Tensiunea continua, dar nu pentru mult timp. Agitatia de pe veranda o alarma pe Bella. Carlisle sosi in camera, cu cantarul si centimetrul, pt ca sa o masoare pe fetita noastra, Renesmee.

Micuta ajunse si ea in camera, in bratele lui Rosalie, cu Jacob agatandu-se de spatele ei, ca un catel de companie.

Jasper se puse langa Bella, pentru orice eventualitate. De afara, maraitul enervant al lui Leah incetase, si ea se puse in fata ferestrei, pentru a urmari si ea evolutia lui Nessie. Familiar si complet neinteresant.

Bella se uita mirata si indispusa la toate pregatirile. I-am intalnit privirea si ochii ei stacojii mariti de surprindere, urmarindu-I privirea. Nu numai eu o vazusem pe Leah.

Am fost dator sa ii dau iubitei mele o explicatie.

-E aproape ora 6.

-Si? Intreba Bella contrariata, uitandu-se la Renesmee, care statea cuminte in bratele lui Rose, stiind ce urmeaza. Frumoasa si nerabdatoare.

-E timpul s-o masuram pe Ness…aaa.. Renesmee, explica Carlisle.

-Aha. Faceti asta in fiecare zi?

-De 4 ori pe zi, o corecta tatal meu.

-De 4 ori? In fiecare zi? De ce??

-Inca mai creste foarte repede, i-am soptit in ureche, cu voce joasa si nelinistita.

Schimbarea era evidenta. Trupusorul ei mic se schimba in fiecare ora care trecea, maturizandu-se subtil. Fata ei era mai trasa, alungindu-se, si parul ei parea din ce in ce mai lung. Obrajorii ei roseau in continuare minunat, si cand se uita la mama ei, parea ca ochii cafenii ii ranjesc. Bella ramaese cu respiratia intretaiata.

In ritmul in care crestea micuta noastra Renesmee, ma inspaimantam cu gandul la timpul care il va mai petrece langa noi… La doar cateva zile de la nastere, ea déjà parea sa aiba cateva luni de viata.

Privirea Bellei era tematoare si innebunita. Nu trebuia sa ii citesc mintea acum ca sa stiu ca si ea era panicata de cresterea atat de rapida a fetitei noastre.

-Ce facem? A soptit ea ingrozita.

M-am incordat.

-Nu stiu, am spus la randul meu ingrozit.

-Incetineste, a murmurat Jacob, printre dinti.

-Mai avem nevoie de cateva masuratori ca sa stabilim un tipar, Jacob. Nu pot face promisiuni… spuse Carlisle.

Si eu sunt speriat de cresterea ei atat de rapida.. dar ea este unica. Nu putem stii cum va evolua ea.. Cat timp va mai creste, daca este nemuritoare ca si tatal sau… are o parte umana care isi pune amprenta… uite-te la ea… inimioara care ii bate cu putere, caldura corpului..

-Dar ieri a crescut cu 5 cm, iar azi cu mai putin!

-Mai putin cu 80 mm , Jacob…daca masuratorile mele sunt corecte…

Renesmee incepuse sa se agite in bratele lui Rosalie, apoi isi ridica mana poruncitor inspre obrazul perfect al lui Rose. Dupa o secunda, aceasta ofta adanc.

Mami?! Mami…

-Ce vrea? intreba Jacob.

-Pe Bella,desigur, raspunse Rosalie, si Bella se clatina langa mine.

-Cum te simti? A intrebat-o, oferindu-I zambetul sau preferat.

-Ingrijorata, ofta Bella.

Am strans-o usor mai aproape de mine, respirand inspre fata ei. Asta paru sa o calmeze, si isi aduse trupul frumos mai aproape de al meu.

-Toti suntem, i-am spus eu. Dar nu la asta m-am referit.

-Ma controlez, capitula ea hotarata.

Intr-adevar, Renesmee mirosea foarte bine.. un amestec de frezii si soare, un miros dulce, neasemuit, mostenit de la mama sa, si un miros placut si proaspat, mirosul de vampir. Totusi, nu imi mirosea deloc a mancare.

O divinizam. Faptura mica si suava care imi zambea gales, rodul iubirii dintre un nemuritor si o umana, o iubire dincolo de margini si de imaginatie.

Jacob isi musca buza nervos, dar nu isi misca nicun muschi pt a o opri pe Rose cand se apropie de Bella si i-o intinse pe Renesmee. Micuta isi pierdu privirea pe chipul mamei sale care ii zambea cu duiosie, si gandurile sale erau pline de dragoste nemasurata si compasiune.

Jasper se foi nervos langa mine, datorita tensiunii emanate de noi toti.

Renesmee isi intinse bratele ei micute in acelasi tim in care Bella si le intinse pe ale sale. Fetita noastra se potrivi perfect la pieptul Bellei, cu un zambet intins care ii lumina minunat fata micuta si perfecta. Obrajorii rozalii I se intinsera, dezvaluind un rand de dintisori albi.

Impreuna erau atat de frumoase. Mama si fiica; o iubire pura, adevarata, fara margini, de neoprit.

Ochii Bellei straluceau de incantare si de iubire, si parea ca universul intreg ii sta in brate. Asa ma simteam si eu, privindu-le plin de compasiune pe cele 2 femei care le iubeam mai mult decat orice. Parea ca timpul s-a oprit in loc, sa le ofere momentul lor special. Am inhalat adanc, dar am uitat sa dau aerul inapoi.

Renesmee isi intinse manuta la obrazul mamei sale.

Mami sarind la gatul lui Jacob. Jacob al meu! Seth intre ei. Seth prostut. Mami ranindu-l pe Seth. Dar Jacob al meu bine.Umarul lu Seth- poc!

Am tresarit odata cu Bella cand am auzit in viziunea lui Renesmee oasele lui Seth pocnind.

Jake al meu intreg. Jacob bine. Seth protejat Jacob al meu. Seth lupusor bun. Jacob nu e ranit.

-Mda, perfect, scuipa Bella cuvintele.

Exact, perfect. Parca nu era de ajuns ca Jacob saliva cu gandul la fetita mea care inca era un bebelus… sentimentul de posesivitate care il avea Renesmee fata de el era intrigant si frustrant.

-Doar pentru ca el are un gust mai bun decat noi, ceilalti, am spus ca sa o linistesc pe Bella. Nu eram sigur ca nu aveam eu nevoie ca aceste cuvinte sa fie adevarate.

-Ti-am spsu eu ca si ea ma place, striga Jacob din coltul camerei, dar tacu brusc cand intalni privirea plina de ura a Bellei.

Renesmee continua sa ii arate mamei sale amintiri, lucruri pe care le pierduse. Carlisle si centimetrul-neinteresant. Rosalie periindu-I parul matasos-placut. Am zambit duios.

-Se pare ca iti face o recapitulare la tot ce ai pierdut.

Apoi amintirea lui Renesmee lua un curs periculos.Isi amintea de sete. Gustul dulce si imbatator al sangelui. Un lichid rosu si vascos, si un pahar de metal din care nu putea musca; prea tare.

M-am agitat brusc, si intr-o fractiune de secunda Renesmee era in bratele mele, si Jasper in fata Bellei, protector. Simtea crisparea ei. Eu puteam simti ceea ce simtea si Bella mea. Durerea usturatoare din gat, de nesuportat.

Bella avea inca mainile facute caus, de parca fata noastra inca era asezata in bratele ei.

-Ce-am facut?

M-am uitat urat la ea, incruntat.

-Dar isi amintea setea….gustul de sange.

-Da, a recunoscut ea.Si?

M-am incruntat iar la ea. Sunt un fraier. Am inceput sa rad zgomotos, aruncandu-mi capul pe spate.

-Si nimic, se pare. Am exagerat.

Bella isi intinse iar mainile inspre Renesmee, cerand cu privirea compania ei. Nu dura mult pana cand Renesmee isi aseza iar trupusorul plapand la pieptul mamei.

-Nu pot sa inteleg, murmura Jasper. Nu mai pot suporta.

Toata existenta mea de vampir nu am facut decat sa ma lupt cu grupuri de vampiri nou-nascuti insetati de sange, salbatici, furioasi, de neoprit. Eu insumi am fost unul. Am perdut ani de zile invatand tehnici de a-I omori pe acesti monstri fara creier. Si iat-o in fata mea; frustrarea. Parca tot ce stiam se sterge cu buretele. E imposibil. Se controleaza prea bine. Am pierdut atatia ani, parca pentru nimic. Se poate si altfel. Stiu asta privind-o pe consoarta ta, Edward.

Apoi iesi rapid pe usa din spate. Alice se uita pierduta dupa iubitul ei.

Ooof… Iar incepem…ce-o mai fi cu el. Se duce in padure, la copacul nostru. Daca fug acum, il ajung din urma. Va fi bine.

Renesmee isi lipi iar degetelele de pielea de marmura a Bellei, aratandu-I ca o reluare aproape instantanee plecarea lui Jasper. Se intreba de ce a plecat asa.

-Se va intoarce, i-am raspuns eu. Are nevoie doar de un moment ca sa isi regandeasca perspectiva asupra vietii.

-E suparat pe mine? intreba Bella.

-E suparat pe sine insusi, nu pe tine, Bella mea. E ingrijorat cu privire la.. profetiile care se indeplinesc, s-ar putea spune.

-Cum asa? Interveni Carlisle. II lua intrebarea de pe buze Bellei. Inchise gura la loc.

-Se intreaba daca nebunia nou-nascutului e intr-adevar atat de dificil de evitat pe cat am crezut noi mereu, sau daca, cu atitudinea si concentrarea potrivita, oricine se poate descurca la fel de bine ca Bella. Il faci sa puna sub semnul intrebarii multe convingeri mai vechi, Bella.

-Dar nu e drept, spuse Carlisle. Nu suntem la fel.

Fiecare se confrunta cu propriile provocari. Poate ca tot ceea ce face Bella e dincolo de natural. Poate ca asta e darul ei, ca sa zic asa.

-E o teorie interesanta si plauzibila, am raspuns gandurilor lui Carlisle.Ai mai vazut vreodata un echivalent al autocontrolului ca talent?

Carlisle dadu din umeri.

-E oarecum similar cu ceea ce face Siobhan, desi ea nu l-ar numi un dar.

Conversatia incepu sa ii intereseze si pe cei din camera. I-am citit gandurile lui Rosalie, dar pana sa ii raspund, ea spuse exact ceea ce gandea.

-Siobhan? Prietena ta din familia irlandeza? Dar am crezut ca Maggie era cea cu puterile.

-Da, si Siobhan crede la fel. Dar are un mod de a-si stabili scopurile si apoi aproape.. a le transforma in realitate doar prin vointa ei.

Ne-am asezat pe canapea, conversatia continuand inter Rosalie si Carlisle. Eu eram prea absorbit sa le privesc pe iubirile mele, mama si fiica. Renesmee statea comod in bratele Bellei, aratandu-I din cand in cand cate o amintire, fiecare intamplare marunta a zilei, si aveam senzatia ca isi doreste ca mama sa sa afle totul despre ea, tot ce a pierdut cand era in procesul de transformare. Atat de mica, si totusi atat de inteligenta. De iubitoare, Era o minunatie.

Am zambit usor inainte sa imi strang mainile in pumni, cand Renesmee ii arata Bellei cum ii cantam un cantec de leagan, care ii placea atat de mult, incat il arata de 2 ori. Eram la capataiul iubitei mele, cand ea se zvarcolea in interior de durere, veninul raspandindu-se in vene, rapindu-I viata.

Seth si Jacob sforaiau pe canapea, cap in cap. Ceea de era surprinzator , era ca sunetul era atat de linistitor. Firul povestirilor lui Renesmee se rupse usor, cand adormi. Ramasese cu manuta pe obrazul mamei sale. Bella ranjea atat de dulce, plina de dragoste. Ii citeam amandoi acum visele micutei. O lume atat de colorata si de frumoasa, atat de pura, cum numai un copil isi poate inchipui.

Cand mi-am putut dezlipi privirea de la ele, am observat ca noaptea se asternuse peste padure, si pasii grabiti ai lui Alice, Emmet si Esme se apropiau de casa, sarind peste rau. Cand va vedea Bella ce surpriza o asteapta. Ma intreb care va fi reactia ei. Sun sigur ca ma va surprinde, asa cum face mereu.

-In sfarsit.

Eram nerabdator.

Zambetul larg al lui Alice o intriga pe Bella, care nu stia despre ce este vorba. Emmet era incantat, Rosalie un pic ingamfata, Esme se uita dulce iar Carlisle indulgent. Eu simteam fiori in buricele degetelor de incantare si nerabdare.

Alice se intinse pana la Bella si ii inmana o cheie de alama. Bella o lua mirata, citind in ochii ei cate intrebari isi punea.

Abia astept sa vad daca ii place! O sa fie minunat! Edward, trebuie sa imi multumesti.. …mie si lui Esme desigur. Oare o sa ii placa? Nu o fi prea micuta? OOO... Si DULAPU!!

Alice.

-La multi ani! Ciripi ea .

-Nimeni nu incepe sa numere chiar in ziua nasterii, Alice, concluziona Bella dandu-si ochii peste cap.Prima zi de nastere e dupa un an.

Ranjetul lui Alice deveni superior.

-Nu-ti sarbatorim ziua de nastere ca vampir. Nu inca. Suntem in 13 septembrie, Bella! Implinesti 19 ani!!

Bella se albi la fata instantaneu.

Capitolul 6 - Promisiuni

-Povesteste-mi despre ea, imi spuse Bella curioasa.

Ea nu stia nimic despre fata noastra, nu o vazuse niciodata asa de clar cum am vazut-o eu, de atatea ori.

Simteam atata iubire pt Renesmee, inca m-am gandit ca daca cumva un monstru ca mine ar mai avea suflet, acum ar fi fost de 2 ori mai mare, impartit pt cele mai iubite fiinte care ar fi vazut lumina soarelui vreodata; o parte din sufletul meu pt frumoasa mea sotie si partenera pt eternitate, femeia care imi aratase ca iubirea invinge orice bariera , si o parte pt fetita care insemna rodul iubirii noastre eterne, cea care pastrase cele mai frumoase calitati ale mamei sale cand inca era umana, ochii de ciocolata cu sclipiri de foc, roseata obrajilor , dulceata buzelor, inocenta…

-Nu seamana cu nimic din lumea asta, i-am spus eu hotarat Bellei, pt ca altceva ar fi fost de prisos. Renesmee era un inger cazut pe pamant, si era ingerasul nostru.

-Cat de mult seamana cu tine? Sau cu mine?

-Cred ca seamana la fel de mult cu amandoi.

-Avea sange cald.

-Da, ii bate si inima, desi umpic mai repede decat inima unui om. Temperatura ei este mai calda decat ar trebui.Doarme.

-Serios?

-Destul de bine pt un nou-nascut.Singurii parinti din lume care nu au nevoie de somn si copilul nostru doarme déjà toata noaptea.

Povestindu-i iubitei mele despre copilul nostru, o aveam pe micuta zgubilitica in fata ochilor: ceea ce avea mai special, mai presus de orice, erau trasaturile care le pastrase de la mama ei: ochii ei calzi de mahon scanteind in intuneric, obrajorii de plastelina in care puteam zari des cea mai frumoasa culoarea de rosu aprins, buzele rozalii si carnoase din care scotea cel mai dulce gangurit de bebelus, pielea tare ca marmura care totusi parea asa de fina si subtire.

O tineam in brate de parca ar fi fost un fulg ce si-ar fi putut lua zborul spre alte taramuri, pt ca uneori ma gandeam cat de bun a fost Dumnezeu de mi-a ingaduit sa traiesc atata fericire, sa simt atata iubire, sa imi inunde inima mea pustie si sa mi-o incalzeasca cu caldura sa magnifica.

-Are exact aceeasi culoare a ochilor, ca si tine-deci asta nu s-a pierdut, pana la urma.Sunt atat de frumosi!

-Si partile de vampir?

-Pielea ei pare aproape la fel de impenetrabila ca si a noastra. Nu ca ar visa cineva sa testeze asta.

M-am gandit cu groaza la asta, si mi-am jurat subtil, in gand, ca acel cineva care se va imagina macar facandu-i rau micutei mele, va cunoaste cea mai groaznica suferinta. Mai mult ca sa ma asigur pe mine insumi, si nu pe Bella care ramasese putin socata, am adaugat:

-Sigur ca nu. Alimentatia ei.. ei bine, prefera sange.Carlisle vrea sa o convinga sa bea putin lapte praf, dar fara prea mult succes.

-S-o convinga?

-E inteligenta, socant de inteligenta, si evolueaza destul de rapid. Desi nu vorbeste – inca – comunica destul de eficient.

-Nu. Vorbeste. Inca. Ce vrei sa spui prin comunica eficient?

-Cred ca va fi mai usor sa.. vezi cu ochii tai. E cam greu de descris.

Ma gandeam cum va asimila Bella toate informatiile. Nu stia cat pierduse in cele 2 zile in care se transformase. Cum va reactiona cand va afla ca fiica noastra iti poate arata toate gandurile ei, ascunse sau nu, doar trecandu-si degetele micutze pe obrazul tau?

-De ce mai e Jacob aici? De ce trebuie sa mai sufere? De ce-ar face-o?

Pai sa vezi Bella…Prietenul tau cel mai bun este indragostit pana peste cap de micuta ta care ai tinut-o in pantec cu greu, si care acum este un micut bebelus, iar cainele de Jake saliveaza dupa ea…Nu, nu ii puteam spune asta, mai ales ca ii promisesem varcolacului ca il las pe el sa ii spuna Bellei ce s-a intamplat.

Nu ca ii faceam vreo favoare, dar ma gandeam ca poate Bella se va enerva destul de tare ca sa sara la gatul lui.. Nu l-ar fi omorat, dar macar s-ar fi bucurat de o doza de durere ca de la prieten la prieten…

-Jacob nu sufera, am suierat eu, desi as fi dispus sa il ajut in privinta asta!

-Edward! Cum poti spune asta? Jacob a renuntat la tot ca sa ne protejeze!

Sa vedem daca mai tii minte asta cand ajungem acasa..

-O sa vezi exact cum pot spune asta…Hai sa mergem acasa, si o sa vezi totul cu ochii tai, stiu ca te simti confuza…

Mi-am trecut privirea de-a lungul rochiei sale sfasiate, si am marait interior, satisfacut de privelistea incitanta. Peste cateva clipe mi-am dat seama ca maraitul nu fusese interior, deoarece il auzise si Bella.

Nu am vrut sa o las sa se intoarca asa acasa asa ca mi-am descheiat tacticos nasturii de la camasa si am lasat ca materialul usor sa se aseze pe umerii iubitei mele, imbracandu-i goliciunea.

Apoi ne-am luat la intrecere pana acasa. Adrenalina imi pulsa in vene si as fi intrecut-o daca nu sarea raul cu cativa pasi inaintea mea. Pasii Bellei se auzira pe partea cealalta a malului, printre firele razlete de iarba proaspata, si a marait invingatoare. M-am lasat pagubas in fata ei, afisand o masca de abatut, si ea se simti si mai victorioasa.

Ma bucuram ca este fericita, ma facea si pe mine sa fiu la fel. Aproape uitasem greutatile care ne impovarasera in ultimul timp si gandurile sumbre care imi intunecasera mintea sute de ore, mii de minute…

Un sunet familiar ma trezi din gandurile mele ; o inima batand. Jacob statea la marginea padurii, cu mainile incrucisate la piept, si in spatele lui mai puteam auzi inca 2 batai de inima strangulate, si crengute mici de lemn rupandu-se sub greutatea unor labe supradimensionate de lup.

Buna lipitoareo. Cum a fost vanatoarea? Sa trecem peste detalii. Sa crezi tu ca o las pe Bella sa se apropie de Nessie. E prea periculoasa. Cel putin, nu inainte sa ii testez controlul. Pe mine. Da.Asa e mai sigur.

-Ai grija Jacob. Poate ca acesta nu este cel mai potrivit mod sa…

-Crezi ca ar fi mai bine sa o lasi intai langa copil?Eu ma vindec repede.

-E gatul tau in joc, banuiesc.

Poate asa scapam de animalul asta de companie.

Jacob ii zambi Bellei atat de tare, incat m-am gandit pt un moment ca o sa ii cada maxilarul . Bine macar ca nu mai era inca un pretendent la inima sotiei mele, desi luptam inca cu ideea Jacob+Nessie=Love. Bleah.

-Tre sa recunosc Bells, arati ca dracu!

Am marait furios.Cea mai frumoasa femeie din lume isi etala calitatile in fata noastra, si el..el era nebun!

-Ai grija potaie!

Nimeni nu vorbeste asa despre sotia mea!

-Nu , are dreptate. Ochii sunt cu adevarat de speriat, nu?

-Super de groaza. Dar nu asa de rau precum mi-as fi imaginat.Tot arati ca tine.. oarecum. Poate nu la fizic.. dar esti tot Bella.In fine, banuiesc ca ma voi obisnui cu ochii destul de repede.

Daca nu ma dai afara din casa...Apropo Edward, multumesc ca nu m-ai dat de gol. Prefer sa ii spun eu. Este mai mult intre mine si ea. Ea este mama lui Renesmee…Nessie…

I-am blocat gandurile pt ca incepeau sa devina usor siropoase si nu stiu daca nu as fi sarit eu la gatul lui inainte ca Bella sa priceapa ceva din toate astea…

Jacob se apropie usor de Bella si haita lui isi facu aparitia dintre copaci, maraind nervos la apropierea primejdioasa. Pt Jacob, bineinteles..

Era prima data cand Bella inspira frica si cand ea era cea care ar fi putut provoca rau, si nu cea care trebuia sa fie mereu protejata. Desigur, pt mine , ea inca era protejata mea, sufletul meu. Sufletul meu…

M-am apropiat de Bella pt a sari in ajutor in caz de orice s-ar fi putut intampla. Desi eram rautacios, stiam ca nu vreau ca Jake sa pateasca ceva. Cainele asta afurisit ma facuse sa tin la el ca la fratele meu. Cah.

I-am simtit mirosul invaluindu-ma si am strambat din nas. Vantul nu batea, asa ca nu putea duce mirosul mai departe. Se apropie si mai mult si i-am simtit caldura corpului, pielea atat de fierbinte, si mirosul.. Cah…

M-am uitat la Bella, care statea nemiscata langa mine, si am vazut ca evita sa respire, cu o fata perplexa. Nu stiam motivul, si eram intrigat, a nu stiu cata oara, ca nu ii pot intra in minte.

-Hai Bells. Da tot ce poti, imbatranesc aici! Bine, bine, nu la propriu, dar ai prins ideea. Hai, miroase-ma!

-Tine-ma bine, imi spuse Bella, si mi-am inclestat bratele strans pe ale sale.

A tras aer cat a putut de mult, umflandu-si pieptul, si am asteptat impreuna cu Jacob reactia ei de dupa. Si-a strambat puternic nasul si i-am simtit muschii de pe brate relaxandu-se complet.

-Bleah! Acum imi dau seama la ce se refereau ceilalti! Puti, Jacob!

Un ras isteric evada dintre buzele mele care mi le lipisem sarguincios una de alta, si mi-am dat capul pe spate distrandu-ma. Imi simteam pielea de marmura crapand de la atata ras, dar sentimentul era atat de placut si eu aproape uitasem cu totul de el.

Mi-am coborat mainile pe talia Bellei, strangand-o dragastos la pieptul meu, mandru, si rasul meu fu acompaniat de scancetele lui Seth care latra cu limba pe afara, si ragusitul zgomotos al lui Emmet, amuzandu-se din casa.

-Uite cine vorbeste, spuse Jacob bosumflat, vizil amuzat la randul sau, si se stranse teatral de nas.

Am strans-o mai tare pe Bella in causul bratelor mele, si trecandu-mi buzele usor langa urechea sa, i-am soptit languros “te iubesc mult”.

Impreuna ne-am apropiat de casa si Bella se opri in fata casei cand distinse pe langa cele 6 respiratii ale membrilor familiei noastre, o inima batand, usor si repede ca bataile de aripi ale unei pasari, si o respiratie usoara si firava, a fetei noastre.

-Renesmee, sopti ea.

-Hai s-o vezi, stiu ca o sa te descurci.

-O sa ma ajuti?

-Sigur ca da.

-Si Emmet si Jasper? In caz de ceva?

-Vom avea grija Bella. Nu-ti face griji, suntem pregatiti.Nimeni nu va risca viata lui Renesmee.Cred ca vei fi surprinsa sa vezi cum ne are déjà pe toti la degetul ei mic, am incheiat eu cu adoratie in voce .

Jacob se puse in fata noastra, contrariat.

Esti sigur strigoiule? Nu-mi place asta.. nu-mi place deloc…

-A trecut testul.. Jacob.

Dar…

-Niciun dar!Bella trebuie sa o vada pe fiica noastra! Da-te la o parte din calea ei!

Am luat-o pe Bella de mana si ea ma stranse mai tare. Prezenta mea alaturi de ea o linisti si impreuna am pasit pragul, uitandu-ne dupa micutza noastra.

Toti asteptau zambitori, formand o linie care parea mai mult defensiva, iar in spatele lor o puteam zari pe Renesmee , zbatandu-se in bratele lui Rosalie sa poata privi inspre noi. Nu avea cum pt ca Jake se duse in fata lui Rosalie si se puse scut in dreptul ei.

Acum e acum...

E incordata.. si se teme.. poate ca daca i-as trimite un val de calm s-ar mai linisti.. Trebuie sa fim atenti si defensivi, este periculoasa.

Ce Dumnezeu e cu voi? Nu vedeti ca se controleaza perfect?Va ambalati prea mult,pot sa pun pariu ca Nessie e mai in siguranta cu Bella decat este cu Jake.. Va fi totul bine, vad asta clar. Lasati-o si pe ea sa respire..

Renesmee reusi intr-un sfarsit sa gaseasca un punct de dupa Jacob in care sa se poata uita la noi. Ma recunoscu imediat si pe chipul ei angelic aparu cel mai frumos zambet pe care il vazusem vreodata. Obraji ei se intinsera atat de tare ranjind si se colorara intr-o nuanta dulce de roz.

Isi lua privirea de la mine si buzele ei uitara sa mai rada. In ochii ei aparu o sclipire de foc care persista prêt de cateva secunde, sau minute poate. Ochii ii scanteiau uitandu-se la Bella si curiozitatea o macina. Obrajii ei se inrosira mai tare si ea intinse mana inspre Rosalie ca sa ii spuna ceva.

Mami? Ea este mama mea?

-Da, ea este.

Ochii lui Renesmee ramasera fixati in ochii Bellei prêt de cateva clipe, apoi ii darui un zambet care ar fi indulcit si cea mai haina persoana. Lumina se rasfrangea in dintisorii ei albi .Nessie isi arunca bratele inspre mama sa, intinzandu-s tot trupusorul ca sa ajunga mai aproape de mama ei. Bella era tacuta si inmarmurita, si nu stiam ce emotie sa citesc pe fata ei.

Da-mi drumul, vreau sa ma duc la mamica mea. Ea este acolo, si e atat de departe totusi.. Vreau sa o tin in brate si sa ii arat cat mi-a lipsit. Si cat de mult o iubesc. O iubesc…

Bella facu un pas sovaielnic inspre Nessie si intr-un moment toti ne-am alarmat.

Atentie!

Edward, ia-o de maini ! Repede!

Suntem aici! Aaam prins-o!

I-am strans iubitei mele mainile intr-un pumn, iar Jasper si Emmet se pusera ca 2 scuturi umane, in fata ei.

-Of, aveti putina incredere! ne dojena Alice. Si voi ati vrea sa va uitati de-aproape! Ce Dumnezeu, este mama ei!

-Sunt bine. Stai aproape totusi, ma asigura Bella.

Incredibil, dar are dreptate Edward.. .Se controleaza perfect, ca si azi de dimineata.. Nu este confuza, ci doar foarte curioasa, si bucuroasa ca isi vede fiica. Nu ii este sete, cu toate ca simte mirosul foarte puternic.. cred ca este in regula daca ii dai drumul.. Dar ramai atent!

~Prima parte~

-Edward, riscul…

-Este minim. Asculta Jasper..la vanatoare a simtit mirosul unor excursionisti, care erau in locul nepotrivit la momentul nepotrivit.

Carlisle inspira socat. Edward, cum ai putut fi asa neatent?

Chipul lui Esme reflecta brusc ingrijorare . Doamne, ce nenorocire…

Si cum a reactionat Bella? S-a dus sa ii vaneze?

Ieeei… putina actiune!…spuse Emmet.

-Edward, cum ai putut fi atat de iresponsabil?

-Stiu, Carlisle. Stiu. Am fost pur si simplu idiot. Ar fi trebuit sa ma asigur ca suntem intr-o zona sigura inainte sa-I dam drumul.

Toti isi mutara privirile intepatoare inspre Bella, de parca ar fi vrut sa ii gaureasca obrazul. Incercau sa desluseasca din privirea ei daca intr-adevar a inceput vanatoarea cand a simtit miros de om. Jasper se uita mirat, incercand sa observe daca ochii Bellei sunt mai rosii deact atunci cand am plecat.

-Nu as vrea sa trageti niste concluzii gresite.

-Stai, sari Jasper. Nu a vanat oamenii?
-A inceput. Era complet concentrata pe vanatoare.

-Si ce s-a intamplat?

S-a controlat? A fugit de miros? I-a vanat? Cat control a avut? Spune Edward… Ochii lui Carlisle radiau de entuziasm.

-M-a auzit in spatele ei si a actionat defensiv.Si-a pierdut concentrarea, si-a dat seama ce se intamplasi apoi… si-a tinut respiratia si a fugit.

Eee na.. pe bune?!? Fara batai? Fara lupte corp la corp? Tu vorbesti serios?!

-Uau, spuse Emmet,pe bune?

-Nu povesteste cum trebuie, murmura Bella jenata.A uitat partea in care am marait la el..

-I-ai dat si cateva scatoalce bune?

-Nu, sigur ca nu..

-Nu, zau?! Chiar nu l-ai atacat? Nici macar un pumn in gura, acolo? ?!?

-Emmet!

-Vai, ce pierdere.. si tu care esti singura persoana care l-ar putea dobori…

Controlul ei ma autodepaseste… nici un vampir de varsta ei nu ar fi reactionat atat de calm…Ar fi trebuit sa te atace, Edward! Sa vaneze oamenii? Si ea ce face?!? Fuge de miros, si nu sare la gatul tau desi ar fi trebuit! DE CE?!?

-Intelegi ce vreau sa spun?

-Nu e normal, murmura Jasper.

-Ar fi putut sa te atace-are doar cateva ore! Of, ar fi trebuit sa mergem cu tine! ma mustra Esme.

***

Am lasat-o pe Bella sa se apropie usor de Renesmee. Ca sa fie sigur, Jasper isi puse o mana pe umarul sotiei mele, in timp ce eu ii analizam fiecare miscare. Trupul ei gratios se misca atat de incet, incat era insesizabil. Probabil isi analiza fiecare miscare la fel de intens ca si mine. Arsura din gat care venea odata cu aroma fiicei noastre era noua pt ea si foarte deranjanta .

Nessie se bataia nervos in bratele lui Rosaliei, incind de nerabdare.

Haide mamico, vreau sa te tin in brate.. Mi-a fost dor de tine…Haide vino..

Renesmee ne privi intrigata si tipa ascutit, rasunator. Toti am sarit imprejurul ei, uitand de Bella pe care am lasat-o in urma. Niciodata nu mai icnise asa, si nu stiam ce s-a intamplat. Nu se gandea decat la furie, suparare. Ii lipsise mama ei atat de mult si se gandea ca nu o lasam sa o tina in brate si sa comunice cu ea, in felul ei unic. Cu totii am intins o mana pe capsorul ei, alinand-o. Vocea gatuita a lui Jacob sparse linistea:

-Ce s-a intamplat? O doare ceva? CE S-A INTAMPLAT?

-Nu, e bine, il asigura Rosalie.

Se vede treaba ca Renesmee crease noi reguli la noi in casa. De cand aparuse ea, relatia dintre varcolaci si vampiri era la un alt nivel.Pana si Rosalie uitase sa il mai tachineze pe Jake si usor se obisnuia cu el ca fiind un membru al familiei, cu el in rol de viitor cel mai bun prieten al lui Nessie si apoi, poate si iubit. Iubit.

-Vrea la Bella, doar atat.

-Vrea la mine? intreba Bella inmarmurita.

Am tasnit langa sotia mea si mi-am pus mainile usor pe bratele ei, alintandu-i pielea fina, linistind-o.

-Te asteapta de 3 zile.

Renesmee se odhnea in bratele lui Jacob, intinzandu-si corpul micut inspre mama ei. In gandurile ei nu puteam auzi decat cuvantul “mama” spus de nenumarate ori, alaturi de “te iubesc”-uri spuse cu atata gingasie si devotament. Imaginile lui Renesmee in care si-o imagina pe Bella erau cutremuratoare si m-au rascolit. Bella intinsa pe patul unde nascuse, plina de sange. Bella cu ochii negri, dati peste cap. Bella tipand ingrozitor. Bella uitandu-se la fetita ei si rostindu-I numele gingas, cu dragoste infinita. Mamico te iubesc.

Jacob se incrunta la Bella, cu ochii mijiti, nemultumit de situatie.

Nu e bine, nu e in regula…Nu este bine deloooc…

Cu toate astea, isi intinse bratele inspre Bella si i-o incredinta pe Renesmee. Momentul mama-fiica a fost induiosator. Nessie parea sa fie copia fidela a mamei sale, de atunci de cand era umana. Ochii ei de ciocolata se pierdusera in ochii sangerii ai Bellei. Manuta ei se intinse sa atinga obrazul rece al mamei, pe cand pe fata micuta a fiicei mele am putut observa 2 pete rozalii aparand in obrajori. Buclele blonde i-au mangaiat bratele iubitei mele si ea a zambit cat de adanc a putut , intinzandu-si buzele carnoase.Zambi si Nessie, si 2 gropite isi facura aparitia, ca doi ghiocei in primavara.

Atunci cand degetelele firave ale lui Renesmee strabatura pielea de marmura a Bellei, acesteia I se infatisara aceleasi imagini care le rememorasem eu acum cateva secunde. Erau ipostazele in care micuta noastra isi amintea de cea care ii daduse viata. Ochii Bellei stralucind de iubire deasupra cearcanelor adanci.

Desi imaginile erau foarte dramatice, Renesmee simtea o neasemuita adoratie si iubire nemasurabila pt mama sa. Lumea nu mai exista pt ele. Noi restul, eram de prisos. Momentul era atat de intim si de neasemuit, incat si eu ma simteam in plus, desi eram tatal micutei si sotul mult prea iubitor al mamicii.

-Ce-a …fost… asta??

-Ce-ai vazut? intreba Rosalie. Ce ti-a aratat?

-Ea mi-a aratat asta?

-Ti-am spus ca e dificil de explicat, i-am murmurat in ureche.

-Ce ti-a aratat?

-Pe mine. Eu, cred.Dar aratam groaznic.

-E singura amintire care o are cu tine. Iti arata ca stie cine esti.

-Dar cum a facut asta?

-Cum citesc eu gadurile? Cum vede Alice viitorul? Acesta este darul ei.

-O rasturnare interesanta de situatie, murmura Carlisle. Este ca si cum face exact invers ceea ce poti face tu si Bella.

-Interesant, ma intreb…

-Hei, nu am experimentat destul pt o zi? Icni Jacob.Bella se descurca minunat, dar sa nu exageram…

Stiam ca a declansat bomba. Nu aveam nevoie de prezicerile lui Alice sa imi dau seama ca Jacob a aruncat cartile.

Bella se uita urat la el, maraind indignata. Jasper se foi nelinistit langa mine, si in gandurile lui am citit schimbarea de spirit a ei.

-Care e problema ta, Jacob?

Renesmee era ingramadita intre Jacob si Bella, si fiecare o tragea inspre el, de parca ar fi fost o papusa. Bella o imbratisa mai puternic, iar Jacob isi intinse cat putu bratele inspre Renesmee, pt a o rapi din stransoarea mamei sale. Era de ajuns.

-Doar pt ca incerc sa inteleg nu inseamna ca nu te dau afara din casa Jacob. Bella se descurca minunat asa ca nu ii strica momentul special.

-Il ajut eu caine sa te dea afara pe usa. Iti sunt datoare cu o bataie buna.

Bella se uita nauca la unu si la altu, deliberand. Nu mai intelegea nimic. Grija lui Jacob pt Renesmee trebuia sa fie destul de ingrijoratoare pt sotia mea, care isi amintea ca acum cateva zile Jake ura copilasul ei, si acum.. il privea precum ..un orb care privea pt prima data razele soarelui.

Nu stiu daca si ea se gandea la aceeasi analogie, dar gemu furios si tipa iritata.

-Nuuu!

Jasper simti un val imens de furie raspandindu-se din corpul Bellei. Aceasta incepu sa tremure de parca ar fi fost un varcolac tanar. Jacob o smulse pe Renesmee din bratele Bellei si aceasta ajunse la pieptul lui Rose, care pleca rapid din camera, cu micuta in siguranta.

Bella lua pozitia de vanatoare si icni turbat:

-Spune-mi ca nu e adevarat!!

-Bella.. stii ca nu e ceva ce pot controla..

-JAVRA IDIOATA! CUM AI PUTUT ?!? COPILUL MEU !!!

Jacob fugi pe scari cu Bella pe urmele lui, pastrandu-si pozitia defensiva. O priveam ingrijorat, si mandru, si surprins.. cat de mult se schimbase in cateva zile, si totusi cat de mult ramasese aceeasi.

-BELLA! Nu a fost ideea mea!

-Eu n-am tinut-o decat o data in brate si tu déjà crezi ca ai nu stiu ce fel de pretentie cretina asupra ei? E A MEA.

-Pot s-o impart…

Emmet initia pariuri in spatele meu.

Pariu ca sare la gatul lui in maxim 5 minute? Pe cat?

Eu zic ca se va controla..

Imposibil! Uite-te la ea!Va izbucni! 5 minute, iti spun eu! Hai! Plateste!

-Cum ai indraznit sa te indragostesti de copilul meu?

-A fost involuntar!

Jacob se aropie de padure si cei 2 lupi din haita sa se apropiara de el, de o parte si de alta. Leah latra brusc la Bella, si ea ii raspunse cu un marait infricosator.

-Bella, tu esti cea care mi-a spus asta, iti amintesti? Ca suntem parte din viata celuilalt, ca o familie?Acum suntem.. e ceea ce ai vrut.

-Si crezi ca o sa fi parte din familia mea, ca GINERE??

5 minute, v-am spus.. 5 minute… Aduceti banii…ranji Emmet. Singurul care parea sa fie amuzat de situatie.

-Edard, opreste-o, daca il raneste o sa ii para rau dupa aceea, imi sopti Esme subtil. Nu eram complet sigur ca are dreptate, la furia Bellei. Eram aproape sigur ca nu ii va conveni ca prietenul sau cel mai bun sa se indragosteasca de mititica noastra, si am avut dreptate. Asa ca am lasat lucrurile sa degenereze.

-NU! Cum poti sa gandesti asa! E doar un bebelus, ce Dumnezeu!

-Exact asta vreau sa zic!

Racni asurzitor, si geamurile se cutremurara. Plesneam de mandrie. Ea, ea era a mea.

-Uimitooare, nu? am murmurat eu.

-Nu s-a aruncat al gatul lui nici macar o data, ma aproba Carlisle.

Bine, ati castigat voi runda asta…

-Fugi cat mai poti, Jacob! Racni Bella.

-Hai Bells! Si Nessie ma place, insista el.

Bella se cutremura si ingheta pe loc. Parea ca asteapta sa scoata flacari pe nari. Nu ii puteam citi gandurile, asa ca asteptam reactia ei neputincios, ca si ceilalti. Si urla.

-CUM I-AI SPUS?

-Pai, numele care i l-ai ales tu e cam greu de pronuntat si…

-Ai poreclit-o pe fetita mea dupa monstrul din Loch Ness??

Bomba a explodat. Bella se arunca la gatul lui Jacob. Cu totii am sarit de pe locurile noastre intr-un amalgam de ganduri si preocupari.