Capitolul 7 - Amintiri

Capitolul 7 – Amintiri

A fost totusi mult prea tarziu sa intervenim. Eu si Emmet am incercat sa o oprim pe Bella, dar a fost prea rapida, mai rapida chiar si decat mine.

Pana sa ma pot gandi macar, ea sari inainte, pentru a il ataca pe Jacob, dar Seth si aparu in fata lui Jacob pentru a il apara. Asta nu a oprit-o si pe Bella, in schimb.

Nu o vazusem niciodata atat de furioasa, si nu puteam sa nu admit faptul ca era si putin sexi, dezvelindu-si dintii perfecti si arcuindu-si muschii pt a sari la atac. Nu a mai fost sexi deloc cand a napustit asupra lui Seth, si pana sa o oprim, acesta avea déjà umarul si maxilarul rupt. Saracul copil…

Au, doare….Eu ce ti-am facuuut ?

Seth, esti bine baiete?

Poate face si cu mine o lupta corp la corp, pot sa pariez ca nu are mai multa forta ca mine…

Tipic Emmet.. nu ii putea sta gandul decat la.. lupte…

-Imi pare rau, Seth. Ar fi trebuit sa fiu mai aproape.

Sau nu ar fi trebuit sa fiu atat de absorbit de ganduri fierbinti. Poate ar trebui sa ma controlez si eu, nu numai Bella. Le las pe mai tarziu…

-Seth , eu…

-Stai calma, Bella, sunt in perfecta stare.

-Bella, iubito, nimeni nu te judeca. Te descurci atat de bine!

Bella se simtea vinovata, iar eu nu imi puteam sterge zambetul tamp de pe fata. Probabil paream un nebun , cu toata situatia asta. Seth nu inceta sa se vaite in gandul sau, desi parea puternic in fata Bellei, Jacob statea cuminte afara, tinand-o pe Renesmee in siguranta , departe de mama ei “vampirul-nou -nascut-iute-si-furios” , iar eu... ranjeam ca un tampit.

Eram satisfacut de situatie, desi regretam putin ca iubita mea nu ajunsese totusi la Jacob. L-ar fi tinut departe de Renesmee pentru un timp, si m-ar fi razbunat pe mine. Ea nu stie cat l-am indurat zilele astea, in lipsa ei.. Si spre binele lui Jake, sper sa nu fiu niciodata indeajuns de furios pe el sa il parasc Bellei, dezvaluindu-I gandurile sale “secrete”.

Carlisle mai fixa o atela la bratul lui Seth, si acesta tresari de durere. Bun copil…

-Scuze, scuze! mormai Bella.

-Nu-ti face griji, Bella! raspunse Seth, batand-o prieteneste pe picior cu mana nevatamata, iar eu m-am simtit dator sa o consolez si eu, in felul meu, mangaind-o usor pe umar. Am simtit-o relaxandu-se usor langa mine. Misiune indeplinita.

-O sa-mi revin in jumatate de ora. Oricine ar fi reactionat la fel, avand in vedere situatia cu Jake si Ness.. spuse Seth, si Bella isi schimba privirea intr-una rece si dura, asa ca Seth adauga:

-Adica, macar nu m-ai muscat sau altceva.. Asta ar fi fost nasol…

-Sunt o persoana rea.

Asta era prea de tot.Nu era de ajuns ca ma simteam vinovat ca nu intervenisem la timp. Ma consumam eu indeajuns, nu ear nevoie sa faca si Bella asta. Azi era ziua ei de eroina.

-Ba nu esti, am inceput eu. Eu ar fi trebuit sa…

-Inceteaza.

-Ce noroc ca Ness.. privire fulger marca Bella “vampirul-nou- nascut-iute-si-furios”…haah.. Renesmee nu e veninoasa, se balbai Seth. Pentru ca il musca pe Jake tot timpul.

-Serios?

-Da, de fiecare data cand el si Rose intarzie cu mancarea. Rose crede ca e super amuzant.

Am terminat aici… pacat ca nu pot trata astfel si oamenii…gandi Carlisle, si adauga pentru toata lumea:

-Ei bine, Seth, cred ca asta e tot ce pot face.Incearca sa nu te misti pentru..cateva ore.. banuiesc. Stai cuminte.

Chicoti si ii mangai patern parul negru si ciufulit al lui Seth.

-Probabil o sa reusesc sa stau linistit o vreme, spuse Seth si casca cu pofta. Isi propti capul pe marginea canapelei si , in doar cateva secunde, sforaia cu gura deschisa. Varcolacii astia... mananca cat 5 si dorm dusi.

Bella se ridica usor de pe canapea si i-am luat usor mana, impletindu-mi degetele mele cu ale ei. Atingerea era atat de placuta. Ea nu mai era la fel de calda cum obisnuia sa fie cand era umana, si nici moale, insa pielea ei continua sa imi raspandeasca fiori de placere si incantare in tot corpul. M-a urmat pana la fereastra.

Leah se plimba inainte si inapoi, alternand privirile furioase atunci cand dadea de imaginea Bellei, si privirile nelinistite cand nu il putea zari pe fratele sau in casa.

Pe scarile din fata casei, Rosalie si Jake se certau care pe care, al lui era randul sa o hraneasca pe Renesmee.

Tu stai mereu cu ea!

Nu e corect, sunt matusa ei, la mine vrea!

Ba vrea la mine, iti amintesti?! Lupusorul ei preferat!

Preferat pe naiba! Eu ii dau de mancare acum!

Blonda cu un singur neuron!

Caine putitor!

In afara ciondanelii lor , a maraitului enervat al lui Leah si a respiratiei usoare a lui Seth care dormea usor pe canapea, era liniste. Bella mea se gandea la ceva, si eu ramaneam frustrat, ca nu ii pot citi mintea. Uneori ma gandeam daca vreau cu adevarat sa stiu la ce se gandeste. Sunt indecis.

Am respirat adanc bucurandu-ma de mireasma iubitei mele si de adierea placuta a padurii. Gandurile mele ma impiedicau sa aud ce gandesc ceilalti din casa. In camera era tensiune, si nu mi-a luat mult pana sa imi dau seama ca acela era Jasper. Erau sentimente in camera care il nelinisteau. M-am uitat atent la Bella, si ea avea ochii mijiti pe fereastra, si buzele inclestate. Era clar pentru mine, si pentru Jasper la fel.

-Care-i problema,Bella? Intreba Jasper incet. Nimeni nu e suparat pe tine – un marait infundat se auzi dintre copaci, Leah- serios. Presupun ca suntem surprinsi, ca ai fost in stare sa iti revii atat de repede. Te-ai descurcat mai bine decat se astepta orcine din partea ta.

Din nou eram mandru, chiar fara motiv. Mi-am umflat pieptul arogant, ridicandu-mi colturile gurii, dar Bella se facu mai mica, parand ca vr sa dispara din incapere. Brusc, atmosfera deveni foarte calma, iar linistea se raspandi.

-De fapt, ma gandeam la Charlie.

-Aha, murmura Jasper.

-Chiar trebuie sa plecam ,nu?

Trebuie sa fie greu pentru ea. Mi-am inclestat strans pumnul liber, constient fiind de cate i-am rapit Bellei pentru ca ea sa fie a mea pentru totdeauna. Ma uram destul, cred. Nu meritam toata bunavointa si dragostea ei.

-Da. E singurul mod de a-l proteja pe tatal tau.

-O sa imi fie dor de el. O sa imi fie dor de toata lumea de aici.

Si chiar acum, ma uram mai mult. In camera s-a auzit un marait infundat si un scrasnit de dinti. Amandoua ale mele.

Bella bufni, si eu am ridicat o spranceana , uitandu-ma mirat la ea. Ea isi muta privirea din nou pe fereastra, evitandu-ma, dar mana sa o trada. Isi stranse degetele, impreunandu-le cu forta cu ale mele. Am incercat sa o linistesc, mangaindu-i usor pielea fina cu degetul meu.

Tensiunea continua, dar nu pentru mult timp. Agitatia de pe veranda o alarma pe Bella. Carlisle sosi in camera, cu cantarul si centimetrul, pt ca sa o masoare pe fetita noastra, Renesmee.

Micuta ajunse si ea in camera, in bratele lui Rosalie, cu Jacob agatandu-se de spatele ei, ca un catel de companie.

Jasper se puse langa Bella, pentru orice eventualitate. De afara, maraitul enervant al lui Leah incetase, si ea se puse in fata ferestrei, pentru a urmari si ea evolutia lui Nessie. Familiar si complet neinteresant.

Bella se uita mirata si indispusa la toate pregatirile. I-am intalnit privirea si ochii ei stacojii mariti de surprindere, urmarindu-I privirea. Nu numai eu o vazusem pe Leah.

Am fost dator sa ii dau iubitei mele o explicatie.

-E aproape ora 6.

-Si? Intreba Bella contrariata, uitandu-se la Renesmee, care statea cuminte in bratele lui Rose, stiind ce urmeaza. Frumoasa si nerabdatoare.

-E timpul s-o masuram pe Ness…aaa.. Renesmee, explica Carlisle.

-Aha. Faceti asta in fiecare zi?

-De 4 ori pe zi, o corecta tatal meu.

-De 4 ori? In fiecare zi? De ce??

-Inca mai creste foarte repede, i-am soptit in ureche, cu voce joasa si nelinistita.

Schimbarea era evidenta. Trupusorul ei mic se schimba in fiecare ora care trecea, maturizandu-se subtil. Fata ei era mai trasa, alungindu-se, si parul ei parea din ce in ce mai lung. Obrajorii ei roseau in continuare minunat, si cand se uita la mama ei, parea ca ochii cafenii ii ranjesc. Bella ramaese cu respiratia intretaiata.

In ritmul in care crestea micuta noastra Renesmee, ma inspaimantam cu gandul la timpul care il va mai petrece langa noi… La doar cateva zile de la nastere, ea déjà parea sa aiba cateva luni de viata.

Privirea Bellei era tematoare si innebunita. Nu trebuia sa ii citesc mintea acum ca sa stiu ca si ea era panicata de cresterea atat de rapida a fetitei noastre.

-Ce facem? A soptit ea ingrozita.

M-am incordat.

-Nu stiu, am spus la randul meu ingrozit.

-Incetineste, a murmurat Jacob, printre dinti.

-Mai avem nevoie de cateva masuratori ca sa stabilim un tipar, Jacob. Nu pot face promisiuni… spuse Carlisle.

Si eu sunt speriat de cresterea ei atat de rapida.. dar ea este unica. Nu putem stii cum va evolua ea.. Cat timp va mai creste, daca este nemuritoare ca si tatal sau… are o parte umana care isi pune amprenta… uite-te la ea… inimioara care ii bate cu putere, caldura corpului..

-Dar ieri a crescut cu 5 cm, iar azi cu mai putin!

-Mai putin cu 80 mm , Jacob…daca masuratorile mele sunt corecte…

Renesmee incepuse sa se agite in bratele lui Rosalie, apoi isi ridica mana poruncitor inspre obrazul perfect al lui Rose. Dupa o secunda, aceasta ofta adanc.

Mami?! Mami…

-Ce vrea? intreba Jacob.

-Pe Bella,desigur, raspunse Rosalie, si Bella se clatina langa mine.

-Cum te simti? A intrebat-o, oferindu-I zambetul sau preferat.

-Ingrijorata, ofta Bella.

Am strans-o usor mai aproape de mine, respirand inspre fata ei. Asta paru sa o calmeze, si isi aduse trupul frumos mai aproape de al meu.

-Toti suntem, i-am spus eu. Dar nu la asta m-am referit.

-Ma controlez, capitula ea hotarata.

Intr-adevar, Renesmee mirosea foarte bine.. un amestec de frezii si soare, un miros dulce, neasemuit, mostenit de la mama sa, si un miros placut si proaspat, mirosul de vampir. Totusi, nu imi mirosea deloc a mancare.

O divinizam. Faptura mica si suava care imi zambea gales, rodul iubirii dintre un nemuritor si o umana, o iubire dincolo de margini si de imaginatie.

Jacob isi musca buza nervos, dar nu isi misca nicun muschi pt a o opri pe Rose cand se apropie de Bella si i-o intinse pe Renesmee. Micuta isi pierdu privirea pe chipul mamei sale care ii zambea cu duiosie, si gandurile sale erau pline de dragoste nemasurata si compasiune.

Jasper se foi nervos langa mine, datorita tensiunii emanate de noi toti.

Renesmee isi intinse bratele ei micute in acelasi tim in care Bella si le intinse pe ale sale. Fetita noastra se potrivi perfect la pieptul Bellei, cu un zambet intins care ii lumina minunat fata micuta si perfecta. Obrajorii rozalii I se intinsera, dezvaluind un rand de dintisori albi.

Impreuna erau atat de frumoase. Mama si fiica; o iubire pura, adevarata, fara margini, de neoprit.

Ochii Bellei straluceau de incantare si de iubire, si parea ca universul intreg ii sta in brate. Asa ma simteam si eu, privindu-le plin de compasiune pe cele 2 femei care le iubeam mai mult decat orice. Parea ca timpul s-a oprit in loc, sa le ofere momentul lor special. Am inhalat adanc, dar am uitat sa dau aerul inapoi.

Renesmee isi intinse manuta la obrazul mamei sale.

Mami sarind la gatul lui Jacob. Jacob al meu! Seth intre ei. Seth prostut. Mami ranindu-l pe Seth. Dar Jacob al meu bine.Umarul lu Seth- poc!

Am tresarit odata cu Bella cand am auzit in viziunea lui Renesmee oasele lui Seth pocnind.

Jake al meu intreg. Jacob bine. Seth protejat Jacob al meu. Seth lupusor bun. Jacob nu e ranit.

-Mda, perfect, scuipa Bella cuvintele.

Exact, perfect. Parca nu era de ajuns ca Jacob saliva cu gandul la fetita mea care inca era un bebelus… sentimentul de posesivitate care il avea Renesmee fata de el era intrigant si frustrant.

-Doar pentru ca el are un gust mai bun decat noi, ceilalti, am spus ca sa o linistesc pe Bella. Nu eram sigur ca nu aveam eu nevoie ca aceste cuvinte sa fie adevarate.

-Ti-am spsu eu ca si ea ma place, striga Jacob din coltul camerei, dar tacu brusc cand intalni privirea plina de ura a Bellei.

Renesmee continua sa ii arate mamei sale amintiri, lucruri pe care le pierduse. Carlisle si centimetrul-neinteresant. Rosalie periindu-I parul matasos-placut. Am zambit duios.

-Se pare ca iti face o recapitulare la tot ce ai pierdut.

Apoi amintirea lui Renesmee lua un curs periculos.Isi amintea de sete. Gustul dulce si imbatator al sangelui. Un lichid rosu si vascos, si un pahar de metal din care nu putea musca; prea tare.

M-am agitat brusc, si intr-o fractiune de secunda Renesmee era in bratele mele, si Jasper in fata Bellei, protector. Simtea crisparea ei. Eu puteam simti ceea ce simtea si Bella mea. Durerea usturatoare din gat, de nesuportat.

Bella avea inca mainile facute caus, de parca fata noastra inca era asezata in bratele ei.

-Ce-am facut?

M-am uitat urat la ea, incruntat.

-Dar isi amintea setea….gustul de sange.

-Da, a recunoscut ea.Si?

M-am incruntat iar la ea. Sunt un fraier. Am inceput sa rad zgomotos, aruncandu-mi capul pe spate.

-Si nimic, se pare. Am exagerat.

Bella isi intinse iar mainile inspre Renesmee, cerand cu privirea compania ei. Nu dura mult pana cand Renesmee isi aseza iar trupusorul plapand la pieptul mamei.

-Nu pot sa inteleg, murmura Jasper. Nu mai pot suporta.

Toata existenta mea de vampir nu am facut decat sa ma lupt cu grupuri de vampiri nou-nascuti insetati de sange, salbatici, furioasi, de neoprit. Eu insumi am fost unul. Am perdut ani de zile invatand tehnici de a-I omori pe acesti monstri fara creier. Si iat-o in fata mea; frustrarea. Parca tot ce stiam se sterge cu buretele. E imposibil. Se controleaza prea bine. Am pierdut atatia ani, parca pentru nimic. Se poate si altfel. Stiu asta privind-o pe consoarta ta, Edward.

Apoi iesi rapid pe usa din spate. Alice se uita pierduta dupa iubitul ei.

Ooof… Iar incepem…ce-o mai fi cu el. Se duce in padure, la copacul nostru. Daca fug acum, il ajung din urma. Va fi bine.

Renesmee isi lipi iar degetelele de pielea de marmura a Bellei, aratandu-I ca o reluare aproape instantanee plecarea lui Jasper. Se intreba de ce a plecat asa.

-Se va intoarce, i-am raspuns eu. Are nevoie doar de un moment ca sa isi regandeasca perspectiva asupra vietii.

-E suparat pe mine? intreba Bella.

-E suparat pe sine insusi, nu pe tine, Bella mea. E ingrijorat cu privire la.. profetiile care se indeplinesc, s-ar putea spune.

-Cum asa? Interveni Carlisle. II lua intrebarea de pe buze Bellei. Inchise gura la loc.

-Se intreaba daca nebunia nou-nascutului e intr-adevar atat de dificil de evitat pe cat am crezut noi mereu, sau daca, cu atitudinea si concentrarea potrivita, oricine se poate descurca la fel de bine ca Bella. Il faci sa puna sub semnul intrebarii multe convingeri mai vechi, Bella.

-Dar nu e drept, spuse Carlisle. Nu suntem la fel.

Fiecare se confrunta cu propriile provocari. Poate ca tot ceea ce face Bella e dincolo de natural. Poate ca asta e darul ei, ca sa zic asa.

-E o teorie interesanta si plauzibila, am raspuns gandurilor lui Carlisle.Ai mai vazut vreodata un echivalent al autocontrolului ca talent?

Carlisle dadu din umeri.

-E oarecum similar cu ceea ce face Siobhan, desi ea nu l-ar numi un dar.

Conversatia incepu sa ii intereseze si pe cei din camera. I-am citit gandurile lui Rosalie, dar pana sa ii raspund, ea spuse exact ceea ce gandea.

-Siobhan? Prietena ta din familia irlandeza? Dar am crezut ca Maggie era cea cu puterile.

-Da, si Siobhan crede la fel. Dar are un mod de a-si stabili scopurile si apoi aproape.. a le transforma in realitate doar prin vointa ei.

Ne-am asezat pe canapea, conversatia continuand inter Rosalie si Carlisle. Eu eram prea absorbit sa le privesc pe iubirile mele, mama si fiica. Renesmee statea comod in bratele Bellei, aratandu-I din cand in cand cate o amintire, fiecare intamplare marunta a zilei, si aveam senzatia ca isi doreste ca mama sa sa afle totul despre ea, tot ce a pierdut cand era in procesul de transformare. Atat de mica, si totusi atat de inteligenta. De iubitoare, Era o minunatie.

Am zambit usor inainte sa imi strang mainile in pumni, cand Renesmee ii arata Bellei cum ii cantam un cantec de leagan, care ii placea atat de mult, incat il arata de 2 ori. Eram la capataiul iubitei mele, cand ea se zvarcolea in interior de durere, veninul raspandindu-se in vene, rapindu-I viata.

Seth si Jacob sforaiau pe canapea, cap in cap. Ceea de era surprinzator , era ca sunetul era atat de linistitor. Firul povestirilor lui Renesmee se rupse usor, cand adormi. Ramasese cu manuta pe obrazul mamei sale. Bella ranjea atat de dulce, plina de dragoste. Ii citeam amandoi acum visele micutei. O lume atat de colorata si de frumoasa, atat de pura, cum numai un copil isi poate inchipui.

Cand mi-am putut dezlipi privirea de la ele, am observat ca noaptea se asternuse peste padure, si pasii grabiti ai lui Alice, Emmet si Esme se apropiau de casa, sarind peste rau. Cand va vedea Bella ce surpriza o asteapta. Ma intreb care va fi reactia ei. Sun sigur ca ma va surprinde, asa cum face mereu.

-In sfarsit.

Eram nerabdator.

Zambetul larg al lui Alice o intriga pe Bella, care nu stia despre ce este vorba. Emmet era incantat, Rosalie un pic ingamfata, Esme se uita dulce iar Carlisle indulgent. Eu simteam fiori in buricele degetelor de incantare si nerabdare.

Alice se intinse pana la Bella si ii inmana o cheie de alama. Bella o lua mirata, citind in ochii ei cate intrebari isi punea.

Abia astept sa vad daca ii place! O sa fie minunat! Edward, trebuie sa imi multumesti.. …mie si lui Esme desigur. Oare o sa ii placa? Nu o fi prea micuta? OOO... Si DULAPU!!

Alice.

-La multi ani! Ciripi ea .

-Nimeni nu incepe sa numere chiar in ziua nasterii, Alice, concluziona Bella dandu-si ochii peste cap.Prima zi de nastere e dupa un an.

Ranjetul lui Alice deveni superior.

-Nu-ti sarbatorim ziua de nastere ca vampir. Nu inca. Suntem in 13 septembrie, Bella! Implinesti 19 ani!!

Bella se albi la fata instantaneu.