Capitolul 5 - Prima vanatoare

Capitolul 5- Prima vanatoare

Am luat-o de mana si impreuna cu ea m-am indreptat inspre fereatrsa, dar ea se uita mirata la mine, si facand ochiii mari, imi spuse:

-Pe fereastra??

Am zambit, ramasese ciudata cum o stiam eu, si asta iubeam la ea, ca era unica. Nu ii fusese frica sa poarte in pantec un copil care nu mai existase niciodata, dar ii era frica sa sara 2 etaje, cand era aproape indestructibila, ca sa nu mai vorbesc de puterea care o avea acum, ca nou-nascut.

Bineinteles, nu ar fi fost nicio problema sa mergem pe usa, normal , daca la parter nu ar fi fost micuta noastra in ale carei vene curgea sange de om, mai ales ca cu asta se si hranea, pt ca ne ramasese sange donat si micutei nu ii placea mancarea de om, si daca nu puteam inca sa ii aud inima lui Jacob batand langa cea a lui Renesmee, probabil acum tinand-o in brate. Nu vroiam inca sa stie iubita mea Bella ca prietenul sau cel mai bun pe care inca il mai iubea (speram eu sa nu) era imrintat cu scumpa noastra fetita, Renesmee. De cate oriam gandeam un tremor imi trecea pe sub piele, si acum cand Bella inca nu vanase niciodata si era atat de insetata, era periculos.

Nu ca mi-ar fi pasat de Jacob, lui putea sa ii rupa gatul, dar daca o tine ape draga de Renesmee in brate, ear si ea pusa in pericol…. Deci, usa de la parter nu era o solutie foarte buna…

-E cea mai convenabila iesire..Dac ti-e teama, te duc eu in spate.

-Avem toata eternitatea in fata si tu iti faci griji cat ne-ar lua sa mergem pana la usa din spate?

Of, ramasese insistent..

-Renesmee si Jacob sunt la parter.

Ma miram ca nu aude inima lui Jacob la parter, eu o auzeam foarte clar…probabil ca ma obisnuisem cu bataile sale ale inimii cat statuse alaturi de noi.

-Renemsee e..in siguranta…acolo cu Jacob? Nu prea o place…

Daca ar sti ea ca Jacob o soarbe din ochi pe Renesmee de fiecare data cand este in preajma lui, si ca adoarme cu ea in gand…

-Ai incredere in mine, e perfect in siguranta. Stiu exact ce gandeste Jacob.

De asta eram sigur. Puteam sa pun pariu ca Jacob si-ar da viata daca Renemsee ar fi in orice fel in pericol..Macar cainele ala facea si el ceva bun….

-Tragi de timp?

-Putin. Nu stiu cum…

Pfff….hai sari Bella sa am si eu un motiv sa rad…se pare ca ai ramas la fel…ne-am pastrat jucaria…haha ranji Emmet

Vroiam sa o linistesc, mie mi se parea la fel de usor precum respiratul.

-Uita-te la mine, i-am spus gingas, ca sa stie ca e totul bien sis a fie atenta la mine.

M-am indreptat inspre fereastra deschis si cu un singur pas am trecut de balustrade.

Nici nu am avut timp sa gandesc ca am si ajuns jos, simtind sub talpi forma pietricelelor si a pamantului. M_am lasat putin pe vine, usor ca fulgul, apoi m-am ridicat drept si am zambit in sus, inspre Bella, care ramasese cu capul aplecat pe fereastra.

Apoi, cu foarte mare atentie, Bella facu si ea un pas si sari langa mine.

Se lasa in jos ca o felina, si isi indoi picioarele foarte incet, precauta, cand talpa ei atinse usor pamantul umed. Trupul ei se indoi feroce, apoi reveni la pozitia ei relaxata.

Alice o incaltase cu niste pantofi cu toc cui si se pare ca asta observase si Bella, pt ca se uita incruntata la picioarele sale.

Am sorbit-o din ochi, cat de frumoasa si de gratioasa era. Alice facuse o alegere buna cu rochia, ii cadea superb pe corpul sau suplu.Am zambit cand gandurile mele treceau la ceva mai profund.

-Bella?

-Da?
-Ai fost foarte gratioasa-chiar si pt un vampir…

Pare facuta sa fie vampir. Uite-te la ea Edward, este rapitoare. Ar fi trebuit as se nasca vampir. Cat o iubesc! Sora mea, vampir! Ar trebui sa dau o petrecere?

Am zambit. Alice…numai la petreceri ii era gandul.Pitica asta nu inceta sa fie enervanta, dar tot o iubeam.

-Multumesc, spuse Bella.

Bella se apleca si isi scoase pantofii argintii din picioare, aruncandu-I pe geam. I_am auzit cum au sfichiuit aerul si apoi mana cuiva ridicandu-se exact la timp ca sa ii prinda…

Of..risipa de talent.. se pare ac nici acum nu se intelege prea bine cu moda…trebuia sa ma astept… Alice….

-Vad ca gustul nu I s-a imbunatatit la fel de mult ca echilibrul, spuse ea si toata lumea rase la etaj.

Am luat-o pe Bella de mana si fericit ca este alaturi de mine, ne-am indreptat inspre padure.

In fata noastra se vedea raul. Nimic mai simplu. O simpla saritura si earm amandoi pe partea cealalta. Ce insemnau 50 de metri pt un vampir? O nimica toata. Se pare ca nu gandea la fel si scumpa mea sotie care ma sorbea din priviri.

-Il trecem inot?

-Si sa iti strici frumusete de rochie? Nu. Sarim peste el.

-Tu primul.

Am zambit.Prostuta. Era ca si cum as fi facut un pas normal. Acum pe malul asta. Peste o secunda , pe malul celalalt. Usor.

Am mangaiat-o usor pe obraz, atingerea pielii sale electrocutandu-mi degetele de placere, apoi am facut doi pasi inapoi, ca sa imi iau avant. Pf, de parca aveam nevoie. Frumusetea Bellei ma ametea.

Am facut un pas mare de pe o piatra de pe marginea raului si cat am clipit odata din ochi, eram pe malul celalalt. Am zis sa o impresionez umpic, sa ii arat cat de bun sunt. Si asa eram mandru ca ea era a mea, de ce nu? Si am aterizat pe pamant facand o tumba mica apoi m-am avantat in padure, punandu-ma dupa un copac si uitandu-ma dupa Bella, care delibera pe malul celalalt al raului…

Ma uitam la ea si nu mai aveam nevoie de nimic.

Nu aveam nevoie de soare, ea imi lumina toata viata. Nu aveam nevoie de luna, pt ca ea era unica stea care ma interesa pe mine. O priveam pe ea si restul lumii nu ma mai interesa, pt ca ea era lumea mea, universul meu, rostul meu de a trai.

Ma amuza. Ii era frica sa sara peste rau. Daca ar fi stiut cat este de usor. Mereu se temea de lucruri banale, si cand trebuia sa fie speriata, era curajoasa ca un leu. Ciudata si prostuta mea Bella. Frumoasa si gingasa mea sotie.

Bella facu 5 pasi inapoi, sic and se avanta inainte ca sa sara, frumoasa ei rochie de un albastru intens crapa, dezvaluindu-I coapsa frumoasa. Pt cateva secunde nu m-am mai putut concentra decat la trupul Bellei, pe care il adoram si il doream foarte tare. Si-a rupt so partea cealalta a rochiei ca sa fie egale sis a poata alerga in voie, si mi-am pierdut concentrarea si mai tare. Picioarele ei lungi si subtiri, mana mea pe coapsa ei moale…Mi-am scuturat capul ca sa fiu atent la Bella si nu la gandurile care ma distrageau acum.Am vrut sa o tachinez putin.

-Bella? Ai nevoie de ajutor?

Se pare ca si ea era distrasa de ceva pt ca brusc isi smuci capul inspre mine si isi facu avant ca sa sara. Probabil se gandea la ranjetele care se auzeau din casa, in special unul ragusit. Al lui Jacob.

M-am uitat la Bella cum s-a avantat in aer si a trecut mult deasupra mea, nestiind de cata forta are nevoie ca sa sara raul. S-a agata de un molid si apoi am vazut-o cum a sarit gratioasa pe pamant.

Am fugit inspre ea, chicotind. Cand am ajuns-o m-am uitat la ea cu mandrie, si mi-a inteles altfel privirea.

-A fost bine?

-Foarte bine.

-Putem sa mai facem asta o data?

-Concentreaza-te, Bella, suntem la vanatoare iubito.

-A, da. La vanatoare.

-Urmeaza-ma..daca poti…Am zambit, tachinand-o, si am luat-o la fuga.

Copacii treceau pe langa mine cu repeziciune.Simteam parfumul vechi al padurii amestecat cu aroma dulce si imbietoare a Bellei, care fugea langa mine. Incercam din cand in cand sa ii citesc mintea, dar era in zadar. Ma lasasem pagubas. Zambea si stiam ca acum simte ceea ce simt si eu cand fug. O senzatie speciala, de eliberare, de libertate.

Radea simtind emotia aventurii, pt ea era ceva neobisnuit, pt mine fuga era a doua mea natura.

Crengile o loveau usor si stiam ca nu le simte. Alergam atat de repede amandoi incat faceam vant in spatele nostrum, si rochia ei se ridica usor dezvaluindu-I trupul zvelt. Iar imi pierdeam concentrarea, si m-am gandit ca as fi fost foarte amuzant daca as fi intrat intr-un copac holbandu-ma la coapsele sexy aleBellei. Nu ca m-as fi lovit, dar imi era mila de copac. El nu avea nicio vina ca eu eram hipnotizat de sotia mea.

Am fugit prêt de cateva minute, apoi eu m-am oprit, privind-o pe Bella cum o zbugheste pe langa mine. Ea nu realize ca mai aveam putin si ieseam din stat.

-Bella?Intentionezi sa ramai in tara? Sau aveai de gand sa o tii asa pana in Canada?

-E bine si aici. Ce vanam?

-Elani.M-am gandit la ceva usor pt prima data…

O vedeam ca este insetata. Scruta intinderea din jurul nostru cu ochii mijiti, adulmecand multitudinea de mirosuri.

-Unde? A intrebat ea.

-Stai nemiscata un minut.Acum inchide ochii. Mi-am pus o man ape umerii ei si am mangaiat-o usor pe obraz. Nu stiu daca ea incepuse sa se concentreze pe vanatoare, dar eu eram atent doar la liniile fetei ei frumoase, la mana mea mangaindu-I obrazul rotund, la degetul meu trasandu-I linia buzelor pline si dulci… A trebuit sadau de mai multe ori din cap sa imi scot toate aceste ganduri din minte, ca sa fiu atent si eu la vanatoare.

-Asculta.Ce auzi?

Eu puteam auzi mai departe de noi, inspre nord-est, 5 inimi batand, pompand sangele in vene, ii puteam simti déjà, 5 elani care lipaiau pe malul unui raulet. Sete ma coplesea déjà. Eram atent la Bella insa, care statea comcentrata cautand detaliile acre eu le stiam déjà. Nu dura mult sa isi dea seama.

-Langa parau, spre NE?

-Da. Acum, asteapta din nou briza… Ce miros simti?

Stramba din nas, si am ranjit. Stiam ca nu miros prea bine, mai ales pt ea care nu simtise gustul niciodata.

-Stiu, dureaza pana te obisnuieti.

-Trei?

-Nu, cinci. Mai sunt inca doi printre copacii din spatele lor.

-Ce fac acum?

-Ce simti ca vrei sa faci? Am vazut in ochii ei setea care o macina. Nu te gandi, i-am sugerat.Pur si simplu urmeaza-ti instinctele, i-am spus, retragandu-ma 2 pasi mai in spate.

Imi era greu sa o privesc astfel, cand pana acum cateva zile aveam grija de ea pt ca era un simplu om si vroiam sa fie in siguranta, si acum devenise o faptura ucigasa, ca sii mine de altfel. O priveam cum se lasa dusa de miros, si cu picioarele indoite, stand intr-o pozitie defensiva, cobori panta de langa noi, fugind inspre elani, condusa de miros.

O priveam fascinat cum fuge condusa de miros si realizam cat este de schimbata, fata de draga mea Bella pe care o stiam , si pe care invatasem sa o iubesc mai mult decat orice pe lumea asta. Acum, cand era aceeasi faptura ca si mine, imi dadeam seama cat este de speciala, de unica. Si o iubeam mai mult ca niciodata.

Am urmat-o incet, lasand-o sa se familiarizeze cu mirosul , si cu instinctele de pradator. M-am lasat eu insumi prada simturilor, si am realizat ca facusem o mare greseala. Mirrosul de elan nu era nimic in comparatie cu dulcele miros al sangelui de om. De om?!? OO.. nu este de bien deloc.

Imi dadeam palme mentale.. cum de am reusit sa fac asa o greseala??

Am privit-o speriat pe Bella cum isi schimba directia si se lasa condusa de mirosul turistilor. Era o aroma noua pt ea, atat de atragatoare incat nici eu nu ma puteam gandi la altceva.

Eram ingrijorat pt ca dragostea mea era un nou-nascut, si acum, fiind la vanatoare, nu va putea sa se opreasca sa vaneze oamenii, atrasa de mirosul imbatator. O priveam cu atentie, incercand sa o prind din urma, dar era foarte rapida, mai rapida ca mine. Mirosul o domian complet.

Gatul meu era foarte uscat si mintea imi era incetosata datorita arsurii din gat. Pt moment eram pe cale sa uit ceea ce sunt, un vampir vegetarian. Nu ma puteam gandi decat la gustul dulce al sangelui, alinandu-mi durerea din gat, curgand inspre venele mele reci si tari.M-am trezit din visare si am pornit si mai abitir duap Bella, ca sa o prind si sa o pot opri, inainte sa faca o mare greseala, care stiam ca o va regreta odata ce setea ii va fi potolita.

Bella gonea printre copaci cu o viteza uimitoare si imi aminteam de ea cand mergea cu stangacie, poticnindu-se in propriile picioare. Acum copacii zburau pe langa ea .

Curand, am ajuns-o din urma, si ea imi simti prezenta subtila in spatele sau. Se intoarse cu grija si dezvelindu-si dinti, un marait salbatic ii iesi printre dinti. Instinctul de autoaparare era mai presus decat instinctul de a-si apara viitoarea masa, ceea ce era bine, pt ca o puteam opri la timp sa isi croiasca iar drum pana la oamenii aceia. Stiam ca nu o mai prind , inainte de a se napusti asupra lor.

Vantul isi schimba directia usor, si mirosul reveni mai puternic ca inainte. Un miros placut de ploaie, de prospetime, de pamant umed, de copaci...si de om. Un miros atat de delicios. O priveam pe Bella, care ramasese pe loc usor bulversata, si nu stiam de ce nu goneste iar pe urmele mirosului. Am ezitat, uitandu-ma atent la ea , ridicand bratele, pregatit pt a o prinde pe Bella in caz ca fuge iar condusa de instinctele sale.M-am uitat precaut la ea cum isi indreapta pozitia defensiva, ramanand inghetata, pe loc. Ma macina faptul ca nu stiam ce gandeste..cum era posibil dupa atata timp sa nu ma obisnuiesc cu asta? Ma gandisem ca din moment ce ea va deveni la fel ca si mine, sa o pot descifra, dar inca ramasesem frustrat si curios. Tot degeaba, Bella ramasese pe aceeasi frecventa ciudata pe care eu nu o cunosteam si nu o puteam deslusi.

Am vazut ca s-a linistit , am facut un pas inspre ea , lasandu-mi bratele in jos.

-Trebuie sa plec de aici.

Am privit-o socat. Se controla. Avea o ora de viata si se lupta, de una singura, cu mirosul imbatator care ii luase mintile acum cateva minute in urma. Cum putea?

-Esti in stare sa pleci?

Fara a-mi da un rapuns, o lua la fuga inspre Nord, intorcand spatele mirosului , privandu-se de simturile sale pt a se putea controla. Am ramas pe loc, ca un buimac, uitandu-ma dupa ea pana disparu printre arbusti.Apoi am urmat-o si eu, inca uimit si contrariat.Intr-un minut, am ajuns-o.

Imediat cum ea simti mirosul meu urmarind-o, ea se opri, infingandu-si talpile in pamant si se intoarse uitandu-se la mine. Vedeam ca isi tine respiratia , si eram bulversat. Cum isi putea tine respiratia cand pana acum ceva timp fugea dupa cel mai atragator si irezistibil miros ?Cum se putuse opri din vanatoare? Cum? M-am apropiat ncet de ea, luand-o dragastos de umeri pt ca nu vroiam sa o sperii, si am privit-o in ochi, cautandu-mi raspunsurile.

-Cum ai facut asta?

-M-ai lasat sa te intrec mai devreme, nu? Si eu care credeam ca ma descurc asa de bine!

Nu asta era raspunsul meu.

- Bella, cum ai facut-o?

-Cum am fugit? Mi-am tinut respiratia.

-Dar cum te-ai oprit din vanatoare?

-Cand ai venit in spatele meu... Imi pare asa de rau!

_De ce te scuzi fata de mine? Eu sunt cel care a fost atat de ingrozitor de neglijent. Am presupus ca nu va fi nimeni asa de departe de trasee, dar ar fi trebit sa verific mai intai. Ce greseala prosteasca! Tu nu ai de ce sa te scuzi.

-Dar am marait la tine!

-Sigur ca asa ai facut. E normal. Dar nu pot sa inteleg cum ai fugit de acolo!

-Pai, ce altceva as fi putut sa fac? Putea fi cineva cunoscut!

Cu toate ca m-am straduit sa raman concentrat, am inceput sa rad cu pofta, fara sa ma pot opri. Totul imi era asa de confuz, dar presupun ac nu la fel de confuz cum era pt bella. Eu eram uimit, mandru, buimac ca este asa de atenta si controlata, de parca ar fi fost un vampir de aceeasi varsta cu mine, nu unul care deschisese pt prima oara ochii ageri abia acum cateva ore.

Radeam cu pofta, asa cum nu mai rasesem de mult timp, si rasetul meu se spargea de fiecare copac care il intalnea in cale, rasunand pana in departare.

-De ce razi de mine? Inreba ea intrigata. M-am linistit si i-am raspuns.

-Nu rad de tine, Bella. Rad pt ca sunt socat. Si sunt socat pt ca sunt complet uimit.

-De ce?
N-ar trebui sa fii in stare sa faci asa ceva. N-ar trebui sa fii atat de.. rationala. N-ar trebui sa poti sta aici si sa discuti cu mine calma si linistita.Si,mai mult decat atat, nu ar fi trebuit sa fi fost in stare sa te opresti in timpul vanatorii, cand mirosul de sange uman pluteste in aer. Chiar si vampirilor maturi le este greu sa faca asta- intotdeuna suntem foarte atenti unde vanam ca sa nu ne punem in calea tentatiei. Bella, te porti ca si cum ai avea zeci de ani, nu zile de existenta.

-Aha.

Atat a putut spune.

Mi-am pus mainile grijuliu pe fata sa matasoasa, privind-o cu dragoste.

-Ce n-as da sa fiu in stare sa iti citesc gandurile in momentul asta!

Nu ma asteptam la reactia ei. Minile ei se apropiara de fata mea, si ea imi trasa liniile fetei atent, cu gingasie, apoi degetele ei imi conturara forma buzelor. Atentia mea era deja indreptata inspre altceva.

-Credeam ca nu ma voi mai simti asa pt multa vreme. Dar inca te mai doresc.

Si eu o doream, si nu stia cat de mult. Dar acum atat de multe intrebari ma napadau. Bella ma soca. Cat de melodramatic. Parca nu ma obisnuisem inca. Bella mea nu era ca nimeni altcineva, si de asta o iubeam de la bun inceput. Pt ca era unica, unica si frumoasa mea, Bella mea. Suna atat de bine.

-Cum de te poti concentra la asa ceva? Nu-ti este incredibil de sete?

Ca raspuns la intrebarea mea, Bella inchise ochii si se lasa iar prada simturilor de vanator, fugind condusa de alte mirosuri, iar eu am lasat-o sa conduca vanatoarea, fugind in urma ei.

Am tras adanc aer in piept, si am simtit mirosul care o atrasese pe Bella. Puma. Era aproape, pe creanga unui copac. Bella sari si ea in copac, cu 2 crengi mai sus decat puma, care era si ea la vanatoare, dand spasmodic din coada. Am privit-o pe iubita mea cum vaneaza . Cu un salt usor era pe aceeasi creanga cu frumosul animal.

Puma simti saltul Bellei si amenintarea si se intoarse , atacand-o cu ghearele, dar pielea ei era impenetrabila. Bella se uita cu ochi sfidatori la prada sa, apoi sai la gatul ei si o arunca la pamant. Nu a fost cine stie ce lupta. Bella isi infipse coltii in gatlejul pumei si aceasta se lasa moale, pe masura ce era secatuita de sange.

Termina repede, si arunca lesul neinsufletit cativa metri mai incolo, apoi se ridica in picioare cu o miscare iute, care nu o caracteriza. Gura ei frumoasa ii era murdara de sange, parul ii era incalcit iar rochia ii era sfasiata pste tot, dezvaluindu-i corpul frumos sculptat si pielea alba si neteda ca marmura. Mi-am scuturat capul usor pt a inlatura gandurile care imi fugeau prin minte.. mana mea atingandu-i soldul frumos al Bellei, buzele mele sarutandu-i umarul dulce... Gata, trebuie sa ma concentrez.Totusi, nu am reusit decat sa inspir si expir, ineficient.

-Hmm..

-Banuiesc ca as fi putut sa ma descurc mai bine, spuse Bella.

-Te-ai descurcat perfect, doar ca e mult mai dificil sa te privesc decat mi-as fi imaginat. E impotriva firii sa te las sa te bati cu pumele.

-Prostutule!

-Stiu, naravurile mor greu. Imi plac imbunatatirile aduse rochiei, totusi.

-De ce continua sa imi fie sete?

-Pt ca esti tanara.

-Banuiesc ca nu mai sunt pume prin apropiere.

-Nu, dar sunt destule caprioare. Stramba din nas, si am zambit.

-Nu miros la fel de bine.

-Erbivore.Carnivorii seamana la miros cu oamenii, imi explica el.

-Nu seamana chiar asa de mult.

-Ne-am putea intoarce, am tachinat-o eu, cu gandul la ea fugind dupa mirosul atat de atragator al oamenilor din poienita. Oricine ar fi fost acolo, daca erau barbati, probabil nu s-ar supara sa moara daca i-ai executa tu. Eu nu imi puteam lua ochii de pe trupul ei dezgolit. De fapt, ar crede ca sunt deja morti si ajunsi in rai cand te-ar vedea. Se lasa pagubasa.

-Hai sa vanam niste afurisite de erbivore.

In drumul inspre casa am dat peste o turma de caprioare si de data asta am vanat impreuna cu ea, pt ca si eu eram insetat.Am urmarit-o cum doboara un cerb , facand la fel de multa mizerie ca si cu puma, apoi m-am lasat prada simturilor si am doborat o caprioara, fara a ma murdari nici macar un pic. Gustul sangelui ei imi invalui setea din gat alinand-o, si am simtit cum tot sangele caprioarei isi croieste drum prin venele mele, incalzindu-mi mainile si picioarele, apoi intreg corpul. Cand caprioara a fost secatuita, am mai vanat una pe caream baut-o insetat. Cand eu am terminat, Bella abia dovedise cerbul.

-Nu-ti mai e sete? am intrebat-o.

-Mi-ai distras atentia. Esti mult mai bun la asta decat mine.

-Secole de practica, i-am spus zambind

-Doar un secol, m-a corectat ea pufnind.

-Ai terminat pe ziua de azi? Sau vrei sa continui?

-Am terminat, cred.

Era foarte concentrata pe ceva, si inainte sa o pot intreba la ce se gandeste, mi-a raspusn ea insasi.

-Vreau sa o vad pe Renesmee.

O intelegeam, era fiica ei si nu o vazuse niciodata. Din acest punct de vedere, eram norocos. Atat de norocos ca o tinusem pe fetita noastra in bratele mele si ca o leganasem pt a avea un somn dulce si linistit, ca ii putusem vedea visele frumoase prin prisma mintii ei nevinovate, ca o putusem alinta si privi jucandu-se prin casa. Eram atat de norocos.

I-am intins mana, si Bella imi mangai incet fata, apoi cu delicatete isi puse bratele in jurul meu. La randul meu, mi-am strans bratele in jurul mijlocului ei mic si am tras-o mai aproape de mine, pt a ma bucura de caldura trupului ei si de finetea pielii ei langa a mea. Rochia ii dezgolea coapsa si soldurile rotunde si privind-o am fost innebunit.

Mi-am unit buzele de ale ei, si ele erau inca moi si calde, si dulci precum mierea. Buzele mele se mulau cu buzele iubitei mele. Senzatia electrizanta mi se scurse prin tot corpul si am uitat de tot ce era in jurul nostru.

Sarutul deveni usor mai salbatic, si scumpa mea Bella nu se mai controla, asa ca intr-o secunda am simtit pietrele reci de pe pamant lipindu-se de spatele meu rigid. Nu imi pasa, le puteam zdrobi cu usurinta, si trupul sotiei mele deasupra mea conta mai mult acum decat orice din jur.

-Vai! N-am vrut sa te daram asa. Esti bine?

Am ras. Normal ca eram bine. Nu ma putea durea nimic, pielea mea era de piatra. Mai tare decat piatra.

-Un pic mai bine decat bine. Renesmee? Am intrebat nesigur, nestiind ce isi doreste mai mult iubita mea, in acest moment.

Eram ingrijorat pt fata noastra, dar aveam incredere in Bella. Vazusem cat de bine s-a controlat, cu atatea obstacole in cale, si stiam ca niciodata nu va inceta sa ma uimeasca.

-Renesmee, a fost ea de acord, ridicandu-se in picioare , intinzandu-mi o mana pt a pleca inspre fetita noastra draga.

Fetelor, imi pare foarte rau ca a durat atata, si sper ca nu ati abandonat acest site si acest fanfic.. am fost plecata din buc si nu am avut cum sa scriu, si imi pare foarte rau ca v-am abandonat.. dar acum voi scrie in continuare...

Capitolele nu vor veni foarte repede, pt ca am inceput si eu scoala, la fel ca si voi.. sau unele dintre voi. Sunt cls a 12-a si nu o sa imi fie usor, dar nu voi abandona fanficul orice ar fi. Edward este un personaj fascinant si ma bucur ca macar pt cateva ore, incerc sa intru in pielea lui.

O rugaminte am la voi, comentati! Ma bucur sa vad daca v-a placut ce am scris, sa imi puteti da sugestii.. nemultumiri.. mai stiu eu ce. Ce va trece prin cap!

Va pup si va multumesc enorm ca cititi!!