-Povesteste-mi despre ea, imi spuse Bella curioasa.
Ea nu stia nimic despre fata noastra, nu o vazuse niciodata asa de clar cum am vazut-o eu, de atatea ori.
Simteam atata iubire pt Renesmee, inca m-am gandit ca daca cumva un monstru ca mine ar mai avea suflet, acum ar fi fost de 2 ori mai mare, impartit pt cele mai iubite fiinte care ar fi vazut lumina soarelui vreodata; o parte din sufletul meu pt frumoasa mea sotie si partenera pt eternitate, femeia care imi aratase ca iubirea invinge orice bariera , si o parte pt fetita care insemna rodul iubirii noastre eterne, cea care pastrase cele mai frumoase calitati ale mamei sale cand inca era umana, ochii de ciocolata cu sclipiri de foc, roseata obrajilor , dulceata buzelor, inocenta…
-Nu seamana cu nimic din lumea asta, i-am spus eu hotarat Bellei, pt ca altceva ar fi fost de prisos. Renesmee era un inger cazut pe pamant, si era ingerasul nostru.
-Cat de mult seamana cu tine? Sau cu mine?
-Cred ca seamana la fel de mult cu amandoi.
-Avea sange cald.
-Da, ii bate si inima, desi umpic mai repede decat inima unui om. Temperatura ei este mai calda decat ar trebui.Doarme.
-Serios?
-Destul de bine pt un nou-nascut.Singurii parinti din lume care nu au nevoie de somn si copilul nostru doarme déjà toata noaptea.
Povestindu-i iubitei mele despre copilul nostru, o aveam pe micuta zgubilitica in fata ochilor: ceea ce avea mai special, mai presus de orice, erau trasaturile care le pastrase de la mama ei: ochii ei calzi de mahon scanteind in intuneric, obrajorii de plastelina in care puteam zari des cea mai frumoasa culoarea de rosu aprins, buzele rozalii si carnoase din care scotea cel mai dulce gangurit de bebelus, pielea tare ca marmura care totusi parea asa de fina si subtire.
O tineam in brate de parca ar fi fost un fulg ce si-ar fi putut lua zborul spre alte taramuri, pt ca uneori ma gandeam cat de bun a fost Dumnezeu de mi-a ingaduit sa traiesc atata fericire, sa simt atata iubire, sa imi inunde inima mea pustie si sa mi-o incalzeasca cu caldura sa magnifica.
-Are exact aceeasi culoare a ochilor, ca si tine-deci asta nu s-a pierdut, pana la urma.Sunt atat de frumosi!
-Si partile de vampir?
-Pielea ei pare aproape la fel de impenetrabila ca si a noastra. Nu ca ar visa cineva sa testeze asta.
M-am gandit cu groaza la asta, si mi-am jurat subtil, in gand, ca acel cineva care se va imagina macar facandu-i rau micutei mele, va cunoaste cea mai groaznica suferinta. Mai mult ca sa ma asigur pe mine insumi, si nu pe Bella care ramasese putin socata, am adaugat:
-Sigur ca nu. Alimentatia ei.. ei bine, prefera sange.Carlisle vrea sa o convinga sa bea putin lapte praf, dar fara prea mult succes.
-S-o convinga?
-E inteligenta, socant de inteligenta, si evolueaza destul de rapid. Desi nu vorbeste – inca – comunica destul de eficient.
-Nu. Vorbeste. Inca. Ce vrei sa spui prin comunica eficient?
-Cred ca va fi mai usor sa.. vezi cu ochii tai. E cam greu de descris.
Ma gandeam cum va asimila Bella toate informatiile. Nu stia cat pierduse in cele 2 zile in care se transformase. Cum va reactiona cand va afla ca fiica noastra iti poate arata toate gandurile ei, ascunse sau nu, doar trecandu-si degetele micutze pe obrazul tau?
-De ce mai e Jacob aici? De ce trebuie sa mai sufere? De ce-ar face-o?
Pai sa vezi Bella…Prietenul tau cel mai bun este indragostit pana peste cap de micuta ta care ai tinut-o in pantec cu greu, si care acum este un micut bebelus, iar cainele de Jake saliveaza dupa ea…Nu, nu ii puteam spune asta, mai ales ca ii promisesem varcolacului ca il las pe el sa ii spuna Bellei ce s-a intamplat.
Nu ca ii faceam vreo favoare, dar ma gandeam ca poate Bella se va enerva destul de tare ca sa sara la gatul lui.. Nu l-ar fi omorat, dar macar s-ar fi bucurat de o doza de durere ca de la prieten la prieten…
-Jacob nu sufera, am suierat eu, desi as fi dispus sa il ajut in privinta asta!
-Edward! Cum poti spune asta? Jacob a renuntat la tot ca sa ne protejeze!
Sa vedem daca mai tii minte asta cand ajungem acasa..
-O sa vezi exact cum pot spune asta…Hai sa mergem acasa, si o sa vezi totul cu ochii tai, stiu ca te simti confuza…
Mi-am trecut privirea de-a lungul rochiei sale sfasiate, si am marait interior, satisfacut de privelistea incitanta. Peste cateva clipe mi-am dat seama ca maraitul nu fusese interior, deoarece il auzise si Bella.
Nu am vrut sa o las sa se intoarca asa acasa asa ca mi-am descheiat tacticos nasturii de la camasa si am lasat ca materialul usor sa se aseze pe umerii iubitei mele, imbracandu-i goliciunea.
Apoi ne-am luat la intrecere pana acasa. Adrenalina imi pulsa in vene si as fi intrecut-o daca nu sarea raul cu cativa pasi inaintea mea. Pasii Bellei se auzira pe partea cealalta a malului, printre firele razlete de iarba proaspata, si a marait invingatoare. M-am lasat pagubas in fata ei, afisand o masca de abatut, si ea se simti si mai victorioasa.
Ma bucuram ca este fericita, ma facea si pe mine sa fiu la fel. Aproape uitasem greutatile care ne impovarasera in ultimul timp si gandurile sumbre care imi intunecasera mintea sute de ore, mii de minute…
Un sunet familiar ma trezi din gandurile mele ; o inima batand. Jacob statea la marginea padurii, cu mainile incrucisate la piept, si in spatele lui mai puteam auzi inca 2 batai de inima strangulate, si crengute mici de lemn rupandu-se sub greutatea unor labe supradimensionate de lup.
Buna lipitoareo. Cum a fost vanatoarea? Sa trecem peste detalii. Sa crezi tu ca o las pe Bella sa se apropie de Nessie. E prea periculoasa. Cel putin, nu inainte sa ii testez controlul. Pe mine. Da.Asa e mai sigur.
-Ai grija Jacob. Poate ca acesta nu este cel mai potrivit mod sa…
-Crezi ca ar fi mai bine sa o lasi intai langa copil?Eu ma vindec repede.
-E gatul tau in joc, banuiesc.
Poate asa scapam de animalul asta de companie.
Jacob ii zambi Bellei atat de tare, incat m-am gandit pt un moment ca o sa ii cada maxilarul . Bine macar ca nu mai era inca un pretendent la inima sotiei mele, desi luptam inca cu ideea Jacob+Nessie=Love. Bleah.
-Tre sa recunosc Bells, arati ca dracu!
Am marait furios.Cea mai frumoasa femeie din lume isi etala calitatile in fata noastra, si el..el era nebun!
-Ai grija potaie!
Nimeni nu vorbeste asa despre sotia mea!
-Nu , are dreptate. Ochii sunt cu adevarat de speriat, nu?
-Super de groaza. Dar nu asa de rau precum mi-as fi imaginat.Tot arati ca tine.. oarecum. Poate nu la fizic.. dar esti tot Bella.In fine, banuiesc ca ma voi obisnui cu ochii destul de repede.
Daca nu ma dai afara din casa...Apropo Edward, multumesc ca nu m-ai dat de gol. Prefer sa ii spun eu. Este mai mult intre mine si ea. Ea este mama lui Renesmee…Nessie…
I-am blocat gandurile pt ca incepeau sa devina usor siropoase si nu stiu daca nu as fi sarit eu la gatul lui inainte ca Bella sa priceapa ceva din toate astea…
Jacob se apropie usor de Bella si haita lui isi facu aparitia dintre copaci, maraind nervos la apropierea primejdioasa. Pt Jacob, bineinteles..
Era prima data cand Bella inspira frica si cand ea era cea care ar fi putut provoca rau, si nu cea care trebuia sa fie mereu protejata. Desigur, pt mine , ea inca era protejata mea, sufletul meu. Sufletul meu…
M-am apropiat de Bella pt a sari in ajutor in caz de orice s-ar fi putut intampla. Desi eram rautacios, stiam ca nu vreau ca Jake sa pateasca ceva. Cainele asta afurisit ma facuse sa tin la el ca la fratele meu. Cah.
I-am simtit mirosul invaluindu-ma si am strambat din nas. Vantul nu batea, asa ca nu putea duce mirosul mai departe. Se apropie si mai mult si i-am simtit caldura corpului, pielea atat de fierbinte, si mirosul.. Cah…
M-am uitat la Bella, care statea nemiscata langa mine, si am vazut ca evita sa respire, cu o fata perplexa. Nu stiam motivul, si eram intrigat, a nu stiu cata oara, ca nu ii pot intra in minte.
-Hai Bells. Da tot ce poti, imbatranesc aici! Bine, bine, nu la propriu, dar ai prins ideea. Hai, miroase-ma!
-Tine-ma bine, imi spuse Bella, si mi-am inclestat bratele strans pe ale sale.
A tras aer cat a putut de mult, umflandu-si pieptul, si am asteptat impreuna cu Jacob reactia ei de dupa. Si-a strambat puternic nasul si i-am simtit muschii de pe brate relaxandu-se complet.
-Bleah! Acum imi dau seama la ce se refereau ceilalti! Puti, Jacob!
Un ras isteric evada dintre buzele mele care mi le lipisem sarguincios una de alta, si mi-am dat capul pe spate distrandu-ma. Imi simteam pielea de marmura crapand de la atata ras, dar sentimentul era atat de placut si eu aproape uitasem cu totul de el.
Mi-am coborat mainile pe talia Bellei, strangand-o dragastos la pieptul meu, mandru, si rasul meu fu acompaniat de scancetele lui Seth care latra cu limba pe afara, si ragusitul zgomotos al lui Emmet, amuzandu-se din casa.
-Uite cine vorbeste, spuse Jacob bosumflat, vizil amuzat la randul sau, si se stranse teatral de nas.
Am strans-o mai tare pe Bella in causul bratelor mele, si trecandu-mi buzele usor langa urechea sa, i-am soptit languros “te iubesc mult”.
Impreuna ne-am apropiat de casa si Bella se opri in fata casei cand distinse pe langa cele 6 respiratii ale membrilor familiei noastre, o inima batand, usor si repede ca bataile de aripi ale unei pasari, si o respiratie usoara si firava, a fetei noastre.
-Renesmee, sopti ea.
-Hai s-o vezi, stiu ca o sa te descurci.
-O sa ma ajuti?
-Sigur ca da.
-Si Emmet si Jasper? In caz de ceva?
-Vom avea grija Bella. Nu-ti face griji, suntem pregatiti.Nimeni nu va risca viata lui Renesmee.Cred ca vei fi surprinsa sa vezi cum ne are déjà pe toti la degetul ei mic, am incheiat eu cu adoratie in voce .
Jacob se puse in fata noastra, contrariat.
Esti sigur strigoiule? Nu-mi place asta.. nu-mi place deloc…
-A trecut testul.. Jacob.
Dar…
-Niciun dar!Bella trebuie sa o vada pe fiica noastra! Da-te la o parte din calea ei!
Am luat-o pe Bella de mana si ea ma stranse mai tare. Prezenta mea alaturi de ea o linisti si impreuna am pasit pragul, uitandu-ne dupa micutza noastra.
Toti asteptau zambitori, formand o linie care parea mai mult defensiva, iar in spatele lor o puteam zari pe Renesmee , zbatandu-se in bratele lui Rosalie sa poata privi inspre noi. Nu avea cum pt ca Jake se duse in fata lui Rosalie si se puse scut in dreptul ei.
Acum e acum...
E incordata.. si se teme.. poate ca daca i-as trimite un val de calm s-ar mai linisti.. Trebuie sa fim atenti si defensivi, este periculoasa.
Ce Dumnezeu e cu voi? Nu vedeti ca se controleaza perfect?Va ambalati prea mult,pot sa pun pariu ca Nessie e mai in siguranta cu Bella decat este cu Jake.. Va fi totul bine, vad asta clar. Lasati-o si pe ea sa respire..
Renesmee reusi intr-un sfarsit sa gaseasca un punct de dupa Jacob in care sa se poata uita la noi. Ma recunoscu imediat si pe chipul ei angelic aparu cel mai frumos zambet pe care il vazusem vreodata. Obraji ei se intinsera atat de tare ranjind si se colorara intr-o nuanta dulce de roz.
Isi lua privirea de la mine si buzele ei uitara sa mai rada. In ochii ei aparu o sclipire de foc care persista prêt de cateva secunde, sau minute poate. Ochii ii scanteiau uitandu-se la Bella si curiozitatea o macina. Obrajii ei se inrosira mai tare si ea intinse mana inspre Rosalie ca sa ii spuna ceva.
Mami? Ea este mama mea?
-Da, ea este.
Ochii lui Renesmee ramasera fixati in ochii Bellei prêt de cateva clipe, apoi ii darui un zambet care ar fi indulcit si cea mai haina persoana. Lumina se rasfrangea in dintisorii ei albi .Nessie isi arunca bratele inspre mama sa, intinzandu-s tot trupusorul ca sa ajunga mai aproape de mama ei. Bella era tacuta si inmarmurita, si nu stiam ce emotie sa citesc pe fata ei.
Da-mi drumul, vreau sa ma duc la mamica mea. Ea este acolo, si e atat de departe totusi.. Vreau sa o tin in brate si sa ii arat cat mi-a lipsit. Si cat de mult o iubesc. O iubesc…
Bella facu un pas sovaielnic inspre Nessie si intr-un moment toti ne-am alarmat.
Atentie!
Edward, ia-o de maini ! Repede!
Suntem aici! Aaam prins-o!
I-am strans iubitei mele mainile intr-un pumn, iar Jasper si Emmet se pusera ca 2 scuturi umane, in fata ei.
-Of, aveti putina incredere! ne dojena Alice. Si voi ati vrea sa va uitati de-aproape! Ce Dumnezeu, este mama ei!
-Sunt bine. Stai aproape totusi, ma asigura Bella.
Incredibil, dar are dreptate Edward.. .Se controleaza perfect, ca si azi de dimineata.. Nu este confuza, ci doar foarte curioasa, si bucuroasa ca isi vede fiica. Nu ii este sete, cu toate ca simte mirosul foarte puternic.. cred ca este in regula daca ii dai drumul.. Dar ramai atent!
~Prima parte~
-Edward, riscul…
-Este minim. Asculta Jasper..la vanatoare a simtit mirosul unor excursionisti, care erau in locul nepotrivit la momentul nepotrivit.
Carlisle inspira socat. Edward, cum ai putut fi asa neatent?
Chipul lui Esme reflecta brusc ingrijorare . Doamne, ce nenorocire…
Si cum a reactionat Bella? S-a dus sa ii vaneze?
Ieeei… putina actiune!…spuse Emmet.
-Edward, cum ai putut fi atat de iresponsabil?
-Stiu, Carlisle. Stiu. Am fost pur si simplu idiot. Ar fi trebuit sa ma asigur ca suntem intr-o zona sigura inainte sa-I dam drumul.
Toti isi mutara privirile intepatoare inspre Bella, de parca ar fi vrut sa ii gaureasca obrazul. Incercau sa desluseasca din privirea ei daca intr-adevar a inceput vanatoarea cand a simtit miros de om. Jasper se uita mirat, incercand sa observe daca ochii Bellei sunt mai rosii deact atunci cand am plecat.
-Nu as vrea sa trageti niste concluzii gresite.
-Stai, sari Jasper. Nu a vanat oamenii?
-A inceput. Era complet concentrata pe vanatoare.
-Si ce s-a intamplat?
S-a controlat? A fugit de miros? I-a vanat? Cat control a avut? Spune Edward… Ochii lui Carlisle radiau de entuziasm.
-M-a auzit in spatele ei si a actionat defensiv.Si-a pierdut concentrarea, si-a dat seama ce se intamplasi apoi… si-a tinut respiratia si a fugit.
Eee na.. pe bune?!? Fara batai? Fara lupte corp la corp? Tu vorbesti serios?!
-Uau, spuse Emmet,pe bune?
-Nu povesteste cum trebuie, murmura Bella jenata.A uitat partea in care am marait la el..
-I-ai dat si cateva scatoalce bune?
-Nu, sigur ca nu..
-Nu, zau?! Chiar nu l-ai atacat? Nici macar un pumn in gura, acolo? ?!?
-Emmet!
-Vai, ce pierdere.. si tu care esti singura persoana care l-ar putea dobori…
Controlul ei ma autodepaseste… nici un vampir de varsta ei nu ar fi reactionat atat de calm…Ar fi trebuit sa te atace, Edward! Sa vaneze oamenii? Si ea ce face?!? Fuge de miros, si nu sare la gatul tau desi ar fi trebuit! DE CE?!?
-Intelegi ce vreau sa spun?
-Nu e normal, murmura Jasper.
-Ar fi putut sa te atace-are doar cateva ore! Of, ar fi trebuit sa mergem cu tine! ma mustra Esme.
***
Am lasat-o pe Bella sa se apropie usor de Renesmee. Ca sa fie sigur, Jasper isi puse o mana pe umarul sotiei mele, in timp ce eu ii analizam fiecare miscare. Trupul ei gratios se misca atat de incet, incat era insesizabil. Probabil isi analiza fiecare miscare la fel de intens ca si mine. Arsura din gat care venea odata cu aroma fiicei noastre era noua pt ea si foarte deranjanta .
Nessie se bataia nervos in bratele lui Rosaliei, incind de nerabdare.
Haide mamico, vreau sa te tin in brate.. Mi-a fost dor de tine…Haide vino..
Renesmee ne privi intrigata si tipa ascutit, rasunator. Toti am sarit imprejurul ei, uitand de Bella pe care am lasat-o in urma. Niciodata nu mai icnise asa, si nu stiam ce s-a intamplat. Nu se gandea decat la furie, suparare. Ii lipsise mama ei atat de mult si se gandea ca nu o lasam sa o tina in brate si sa comunice cu ea, in felul ei unic. Cu totii am intins o mana pe capsorul ei, alinand-o. Vocea gatuita a lui Jacob sparse linistea:
-Ce s-a intamplat? O doare ceva? CE S-A INTAMPLAT?
-Nu, e bine, il asigura Rosalie.
Se vede treaba ca Renesmee crease noi reguli la noi in casa. De cand aparuse ea, relatia dintre varcolaci si vampiri era la un alt nivel.Pana si Rosalie uitase sa il mai tachineze pe Jake si usor se obisnuia cu el ca fiind un membru al familiei, cu el in rol de viitor cel mai bun prieten al lui Nessie si apoi, poate si iubit. Iubit.
-Vrea la Bella, doar atat.
-Vrea la mine? intreba Bella inmarmurita.
Am tasnit langa sotia mea si mi-am pus mainile usor pe bratele ei, alintandu-i pielea fina, linistind-o.
-Te asteapta de 3 zile.
Renesmee se odhnea in bratele lui Jacob, intinzandu-si corpul micut inspre mama ei. In gandurile ei nu puteam auzi decat cuvantul “mama” spus de nenumarate ori, alaturi de “te iubesc”-uri spuse cu atata gingasie si devotament. Imaginile lui Renesmee in care si-o imagina pe Bella erau cutremuratoare si m-au rascolit. Bella intinsa pe patul unde nascuse, plina de sange. Bella cu ochii negri, dati peste cap. Bella tipand ingrozitor. Bella uitandu-se la fetita ei si rostindu-I numele gingas, cu dragoste infinita. Mamico te iubesc.
Jacob se incrunta la Bella, cu ochii mijiti, nemultumit de situatie.
Nu e bine, nu e in regula…Nu este bine deloooc…
Cu toate astea, isi intinse bratele inspre Bella si i-o incredinta pe Renesmee. Momentul mama-fiica a fost induiosator. Nessie parea sa fie copia fidela a mamei sale, de atunci de cand era umana. Ochii ei de ciocolata se pierdusera in ochii sangerii ai Bellei. Manuta ei se intinse sa atinga obrazul rece al mamei, pe cand pe fata micuta a fiicei mele am putut observa 2 pete rozalii aparand in obrajori. Buclele blonde i-au mangaiat bratele iubitei mele si ea a zambit cat de adanc a putut , intinzandu-si buzele carnoase.Zambi si Nessie, si 2 gropite isi facura aparitia, ca doi ghiocei in primavara.
Atunci cand degetelele firave ale lui Renesmee strabatura pielea de marmura a Bellei, acesteia I se infatisara aceleasi imagini care le rememorasem eu acum cateva secunde. Erau ipostazele in care micuta noastra isi amintea de cea care ii daduse viata. Ochii Bellei stralucind de iubire deasupra cearcanelor adanci.
Desi imaginile erau foarte dramatice, Renesmee simtea o neasemuita adoratie si iubire nemasurabila pt mama sa. Lumea nu mai exista pt ele. Noi restul, eram de prisos. Momentul era atat de intim si de neasemuit, incat si eu ma simteam in plus, desi eram tatal micutei si sotul mult prea iubitor al mamicii.
-Ce-a …fost… asta??
-Ce-ai vazut? intreba Rosalie. Ce ti-a aratat?
-Ea mi-a aratat asta?
-Ti-am spus ca e dificil de explicat, i-am murmurat in ureche.
-Ce ti-a aratat?
-Pe mine. Eu, cred.Dar aratam groaznic.
-E singura amintire care o are cu tine. Iti arata ca stie cine esti.
-Dar cum a facut asta?
-Cum citesc eu gadurile? Cum vede Alice viitorul? Acesta este darul ei.
-O rasturnare interesanta de situatie, murmura Carlisle. Este ca si cum face exact invers ceea ce poti face tu si Bella.
-Interesant, ma intreb…
-Hei, nu am experimentat destul pt o zi? Icni Jacob.Bella se descurca minunat, dar sa nu exageram…
Stiam ca a declansat bomba. Nu aveam nevoie de prezicerile lui Alice sa imi dau seama ca Jacob a aruncat cartile.
Bella se uita urat la el, maraind indignata. Jasper se foi nelinistit langa mine, si in gandurile lui am citit schimbarea de spirit a ei.
-Care e problema ta, Jacob?
Renesmee era ingramadita intre Jacob si Bella, si fiecare o tragea inspre el, de parca ar fi fost o papusa. Bella o imbratisa mai puternic, iar Jacob isi intinse cat putu bratele inspre Renesmee, pt a o rapi din stransoarea mamei sale. Era de ajuns.
-Doar pt ca incerc sa inteleg nu inseamna ca nu te dau afara din casa Jacob. Bella se descurca minunat asa ca nu ii strica momentul special.
-Il ajut eu caine sa te dea afara pe usa. Iti sunt datoare cu o bataie buna.
Bella se uita nauca la unu si la altu, deliberand. Nu mai intelegea nimic. Grija lui Jacob pt Renesmee trebuia sa fie destul de ingrijoratoare pt sotia mea, care isi amintea ca acum cateva zile Jake ura copilasul ei, si acum.. il privea precum ..un orb care privea pt prima data razele soarelui.
Nu stiu daca si ea se gandea la aceeasi analogie, dar gemu furios si tipa iritata.
-Nuuu!
Jasper simti un val imens de furie raspandindu-se din corpul Bellei. Aceasta incepu sa tremure de parca ar fi fost un varcolac tanar. Jacob o smulse pe Renesmee din bratele Bellei si aceasta ajunse la pieptul lui Rose, care pleca rapid din camera, cu micuta in siguranta.
Bella lua pozitia de vanatoare si icni turbat:
-Spune-mi ca nu e adevarat!!
-Bella.. stii ca nu e ceva ce pot controla..
-JAVRA IDIOATA! CUM AI PUTUT ?!? COPILUL MEU !!!
Jacob fugi pe scari cu Bella pe urmele lui, pastrandu-si pozitia defensiva. O priveam ingrijorat, si mandru, si surprins.. cat de mult se schimbase in cateva zile, si totusi cat de mult ramasese aceeasi.
-BELLA! Nu a fost ideea mea!
-Eu n-am tinut-o decat o data in brate si tu déjà crezi ca ai nu stiu ce fel de pretentie cretina asupra ei? E A MEA.
-Pot s-o impart…
Emmet initia pariuri in spatele meu.
Pariu ca sare la gatul lui in maxim 5 minute? Pe cat?
Eu zic ca se va controla..
Imposibil! Uite-te la ea!Va izbucni! 5 minute, iti spun eu! Hai! Plateste!
-Cum ai indraznit sa te indragostesti de copilul meu?
-A fost involuntar!
Jacob se aropie de padure si cei 2 lupi din haita sa se apropiara de el, de o parte si de alta. Leah latra brusc la Bella, si ea ii raspunse cu un marait infricosator.
-Bella, tu esti cea care mi-a spus asta, iti amintesti? Ca suntem parte din viata celuilalt, ca o familie?Acum suntem.. e ceea ce ai vrut.
-Si crezi ca o sa fi parte din familia mea, ca GINERE??
5 minute, v-am spus.. 5 minute… Aduceti banii…ranji Emmet. Singurul care parea sa fie amuzat de situatie.
-Edard, opreste-o, daca il raneste o sa ii para rau dupa aceea, imi sopti Esme subtil. Nu eram complet sigur ca are dreptate, la furia Bellei. Eram aproape sigur ca nu ii va conveni ca prietenul sau cel mai bun sa se indragosteasca de mititica noastra, si am avut dreptate. Asa ca am lasat lucrurile sa degenereze.
-NU! Cum poti sa gandesti asa! E doar un bebelus, ce Dumnezeu!
-Exact asta vreau sa zic!
Racni asurzitor, si geamurile se cutremurara. Plesneam de mandrie. Ea, ea era a mea.
-Uimitooare, nu? am murmurat eu.
-Nu s-a aruncat al gatul lui nici macar o data, ma aproba Carlisle.
Bine, ati castigat voi runda asta…
-Fugi cat mai poti, Jacob! Racni Bella.
-Hai Bells! Si Nessie ma place, insista el.
Bella se cutremura si ingheta pe loc. Parea ca asteapta sa scoata flacari pe nari. Nu ii puteam citi gandurile, asa ca asteptam reactia ei neputincios, ca si ceilalti. Si urla.
-CUM I-AI SPUS?
-Pai, numele care i l-ai ales tu e cam greu de pronuntat si…
-Ai poreclit-o pe fetita mea dupa monstrul din Loch Ness??
Bomba a explodat. Bella se arunca la gatul lui Jacob. Cu totii am sarit de pe locurile noastre intr-un amalgam de ganduri si preocupari.
